Părinţii de la Sinodul I Ecumenic
În a șaptea duminică după Sfintele Paști i-am sărbătorit pe Sfinții Părinți de la Sinod I Ecumenic. Acest sinod a avut loc la Niceea în anul 325 și a instituit regula de organizare pentru toate sinoadele ecumenice. A fost convocat de Sfântul Împărat Constantin cel Mare pentru a rezolva disputele din Biserică apărute din cauza ereziei preotului Arie din Alexandria. El a creat precedentul, după care numai împăratul putea să convoace un sinod ecumenic, iar Biserica a acceptat autoritatea sa în calitatea pe care şi-a luat-o de episcop al celor dinafară.
Între Părinţii care au fost la sinod se remarcă şi prezenţa unor sfinţi foarte cunoscuţi în rândul credincioşilor până astăzi: Sfântul Ierarh Nicolae, care a mustrat cu îndrăzneală şi curaj pe ereticul Arie; şi Sfântul Spiridon, care a mărturisit adevărul despre Preasfânta Treime printr-o minune pe care a făcut-o în timpul lucrărilor sinodului. El a luat o cărămidă în mâna stângă şi a spus că, deşi este un singur obiect, ea este alcătuită din trei elemente: pământ, apă şi foc. Apoi cu mâna dreaptă a făcut semnul crucii şi a zis: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. După aceasta, strângând cărămida, în partea de sus a cărămizii s-a aprins foc, apa a început să curgă din partea de jos, iar lutul a rămas în mâinile lui. Astfel, Sfântul Spiridon a demonstrat că noi, creştinii, credem Într-Un Singur Dumnezeu (o singură Fiinţă) Întreit în Persoane, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Primul Sinod Ecumenic a combătut arianismul, a formulat primele 7 articole din Crez şi a stabilit regula pentru calcularea datei serbării pascale. Sfinţii Părinţi „i-au supus anatemei atât pe Arie, cât şi pe toţi cei care gândeau la fel cu el. Iar Cuvântul lui Dumnezeu a fost mărturisit de Sfinţii Părinţi ca fiind de aceeaşi fiinţă şi de aceeaşi cinstire şi împreună fără de început cu Tatăl. Aceştia au alcătuit şi Simbolul credinţei, până la articolul: Cred şi întru Duhul Sfânt… Tot acel întâi sinod a hotărât pe lângă aceasta şi sărbătorirea Paştilor. Ei au întocmit şi douăzeci de canoane pentru întărirea Bisericii” (Sinaxar, Duminica a şaptea după Paşti).
Cei 318 Părinţi prezenţi la acest prim Sinod Ecumenic au formulat învăţătura de credinţă ortodoxă legată de cea de-a doua Persoană a Preasfintei Treimi, Dumnezeu-Fiul, Domnul nostru Iisus Hristos. Articolele Crezului niceean mărturisesc că Mântuitorul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Unul-Născut, de o fiinţă cu Tatăl, Care S-a născut din Tatăl înainte de veci şi Care S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om, S-a răstignit pentru noi, a pătimit şi S-a îngropat, a înviat a treia zi, S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui şi iarăși va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Simbolul de credinţă ortodox cuprinde sintetic şi învăţătura despre Hristos şi lucrarea Sa mântuitoare. Cel mai important apărător al dreptei credinţe la acest sinod a fost Sfântul Atanasie cel Mare, care a suferit mai multe exiluri pentru apărarea Ortodoxiei niceene.