Parohia tinerilor din cartierul Militari
Într-o societate bulversată, greu încercată uneori, a aduna comunitatea în jurul Sfântului Potir și a face din el inima parohiei se constituie în răspunsul cel mai adecvat, cel mai concret, pe care Biserica îl dă provocărilor contemporane. Zilele acestea, vizitând parohia cu hramurile „Pogorârea Duhului Sfânt” și „Sfântul Nicolae”-Militari, din Protoieria Sector 6 București, am cunoscut, nemijlocit, ce forță și ce frumusețe morală conferă Sfânta Liturghie unor enoriași, în majoritate tineri, care își valorizează potențialul creator și valențele identității creștine.
În anii 2002-2004, pe Strada Politehnicii, din cartierul bucureștean Militari, la cererea locuitorilor din zonă, se înălța un nou locaș ortodox care, în numai câțiva ani, avea să se transforme în cel mai iubit și căutat loc din cartier: biserica cu hramurile „Pogorârea Duhului Sfânt” și „Sfântul Nicolae”. Treptat, comunitatea creștină constituită aici a devenit din ce în ce mai puternică, mai pregătită să răspundă, să se angajeze, concret, și să mărturisească prin fapte frumusețea și plinătatea vieții în Hristos.
Oferta educațională a parohiei
Din septembrie 2011, conducerea acestei comunități a fost încredințată părintelui paroh Visarion Alexa.
„Mai mult decât definiția ei consacrată, parohia este, așa cum spunea și teologul grec Nikos Matsoukas, totalitatea oamenilor care se împărtășesc dintr-un singur Potir. Lucrul acesta m-a făcut să realizez că, practic, Potirul este inima parohiei. În jurul lui vin oamenii să-și găsească liniștea sufletească, să-L descopere pe Dumnezeu. Pornind de la acest adevăr, am încercat să punem mai mult accentul pe adunarea în jurul Sfântului Potir. Adică pe Sfânta Liturghie. Drept urmare, în biserica noastră se săvârșește Sfânta Liturghie de patru ori pe săptămână: miercurea, vinerea, sâmbăta și duminica. Și astfel Liturghia a început să facă parte din viața celor care vin aici. Preoții bisericii, eu, părintele Iulian Scarlat și părintele Petre Dan, suntem la dispozița credincioșilor aproape tot timpul. Concretizând viața spirituală în jurul Sfântului Potir, nu au întârziat să apară și oamenii care doreau să o afle, să o trăiască, iar odată cu ei, și nevoile lor. Tinerii care au început să frecventeze biserica noastră s-au căsătorit. Pentru copiii celor peste 300 dintre ei a trebuit să ridicăm o grădiniță cu 120 de locuri. Dar majoritatea au cel puțin doi copii, unii trei sau chiar patru! De aceea, va trebui să ne gândim și la o altă variantă pentru a-i putea cuprinde pe toți în programele noastre”, ne mărturisește părintele paroh.
Clădirea grădiniței este ridicată, dar încă nu este dată în folosință. Există însă spații deja amenajate, în care se desfășoară activități cu copiii. În demisolul clădirii au fost dezvoltate așa-numitele „cluburi after school”. Adică 50 de oferte educaționale gratuite (lecții de pian, de dansuri, „micii cofetari”, de matematică, română, chimie, engleză, franceză, desen, pictură, balet, șah și multe altele) din partea parohiei, toate puse în practică de tineri voluntari - profesori, educatori, pedagogi etc. -, care asigură educație și pregătire pentru peste 150 de copii.
Grupul de Intervenție Parohială
În această comuniune și comunicare din jurul Potirului, dialogul direct, deschis, dintre preot și enoriaș s-a impus de la sine. De aceea, în fiecare marți, de la ora 20:00, au loc întâlniri cu enoriași în cadrul „Serilor porților deschise”, întâlniri la care participă și persoane care aparțin altor culte și care vor să cunoască, să afle ce are mai de preț Ortodoxia.
„Tinerii au un potențial extraordinar. Există în ei o dorință teribilă de a se jertfi. Ei fac lucrul acesta din 1989 încoace constant. Dar foarte puține instituții din România reușesc să coopteze sincer acest elan jertfelnic al lor. Noi ne-am dat seama că voluntariatul poate deveni o bogăție extraordinară. De aceea, le-am încredințat tinerilor coordonarea «cluburilor». Drept urmare, există un departament în cadrul parohiei, există lideri din rândul lor, pe care i-am numit coordonatori. Ei gestionează toate problemele parohiei. Ei au preluat toate acțiunile filantropice și au înființat, din proprie inițiativă, o mișcare rapidă de intervenție, pe care au numit-o GIP. Adică Grupul de Intervenție Parohială, format din tineri care au competențe manageriale. Acest grup intervine rapid și rezolvă toate urgențele sociale din parohie. Dacă o bătrână, spre exemplu, este singură și suferindă în casă, grupul se activează, face o minianchetă, preia cazul, îl încredințează unui tânăr, care se va ocupa, cu ajutorul celorlalți, de curățenia, de hrănirea și îngrijirea bătrânei. Este suficient să le asiguri un cadru, să-i ții lângă Potir, să înțeleagă că de acolo le vin puterea și viața, pentru ca ei să realizeze lucruri incredibile. O desfășurare extraordinară de forță sufletească, de întărire în credință și de identificare a unui sens nou al vieții într-o lume atât de rătăcită și de încercată”, ne mai spune părintele.
Pentru că mulți se aduc unii pe alții în parohie, a fost stabilită o minimă măsură duhovnicească pentru fiecare, ca punct de pornire în viața comunitară din jurul Potirului. „Am numit-o simplu, «genunchiul broaștei$. Tinerii trebuie să se spovedească mai des, să participe la Sfânta Liturghie și să aibă un program minim de rugăciune acasă. Cerințe fundamentale de viață care au fost asumate de fiecare dintre ei. Așa am ajuns ca în fiecare duminică să avem la Sfânta Liturghie 500-600 de credincioși. Biserica este locul unde încape tot omul. Biserica nu are grilaje la poartă”, mărturisește părintele.
Tot în cadrul dialogului pomenit, în fiecare săptămână, tinerii participă și la serile catehetice numite ”Cursuri de supraviețuire urbană”. „Tânărul timpurilor noastre este foarte trist. Foarte frustrat, nemulțumit profund. Cei mai mulți se gândesc să plece în străinătate. Să scape de realitatea noastră care le-a înșelat toate așteptările. Lor le sunt adresate aceste cursuri. Noi dorim să-i învățăm cum să nu cadă în deznădejde. Cum să nu ajungă în mrejele alcoolului, ale drogurilor și ale conjuncturilor. Să nu se rătăcească și să-și strice toată tinerețea. Aceste cursuri îi învață cum să-și gestioneze sentimentele, cum să-și țină firea, cum să-și educe conștiința și purtarea. La ele participă câte 60-70 de persoane. Cu toții doresc un singur lucru: să-L găsească pe Dumnezeu. Să nu le răpească demonul sufletul, într-un oraș atât de ofertant în acest sens, cum este Bucureștiul”, ne spune, concluziv, părintele Visarion Alexa.