Patriarhul Justinian Marina a fost pomenit la Mănăstirea Radu Vodă

Un articol de: Diac. Emilian Apostolescu - 26 Martie 2021

La Mănăstirea Radu Vodă din Capitală a avut loc vineri, 26 martie, o slujbă de pomenire pentru Patriarhul Justinian Marina, la 44 de ani de la trecerea sa la Domnul. Slujba a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhi­episcopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Vrednicul de pomenire Patriarh Justinian este înmormântat în biserica mănăstirii bucureștene.

În cuvântul rostit cu această ocazie, Preasfinția Sa a evidențiat mai întâi grija pe care fostul Patriarh a avut-o pentru rânduirea pomenirii sale după mutarea la viața veșnică: „În Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul, ne aducem aminte, în ziua trecerii către veșnica Împărăție a lui Dumnezeu, de cel de-al treilea Patriarh al României, Justinian Marina. Pregătindu-și locul de veci în așteptarea Învierii, la Mănăstirea Radu Vodă, acesta s-a gândit la permanenta lui pomenire, hotărând ca Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Roman Ialomițeanul, să fie executor testamentar și să îi rânduiască slujbele de pomenire. De asemenea, gândindu-se la rânduielile necesare, a adresat, adeseori, unor călugărițe cu viață aleasă din mănăstirile bucureștene rugămintea de a-l pomeni. În mănăstirile Arhiepiscopiei Bucureștilor, ca și în toate mănăstirile de tradiție, există rânduiala ca, la trecerea către Domnul a unui slujitor al Bisericii sau al unui bun credincios, să fie citită permanent, în zilele imediat următoare, Psaltirea, fapt care s-a și întâmplat la trecerea la Domnul a fericitului întru pomenire Patriarh Justinian”.

În continuare, ierarhul a vorbit despre preocuparea Patriarhului pomenit pentru românii aflați dincolo de granițele țării: „În contextul acestui an omagial, ne gândim la dragostea pe care acesta a avut-o față de credincioșii din diaspora românească, mult mai puțini la număr decât în prezent, la vizitele pe care le-a efectuat în diferite locuri, la întâlnirile sale cu episcopii orto­docși și cu reprezentanții altor culte, la dragostea pe care a avut-o în mod special față de așezămintele ro­mânești din Țara Sfântă, fiind vorba de cele două biserici de la Ierusalim și de la Iordan, al căror ctitor este. Spunem aceasta în sensul în care el s-a ocupat de pictarea celor două lăcașuri de cult, dar și de dotarea lor cu mobilierul, veș­mintele și obiectele de cult necesare. De asemenea, avându-i în vedere pe monahii care trăiau dincolo de gra­ni­țele țării, a vizitat Muntele Athos, ajungând la Schitul Prodromu și facilitând sosirea unor monahi români acolo, întrucât toți cei rămași erau în vârstă și neputin­cioși în a duce mai departe tradiția românească a acestui schit”.

Din soborul de slujitori care s-au rugat împreună cu ierarhul a făcut parte și părintele arhimandrit Nectarie Șofelea, starețul Mănăstirii Radu Vodă și Exarh administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor.