Patriarhul Justinian Marina a fost pomenit la Mănăstirea Radu Vodă
La Mănăstirea Radu Vodă din Capitală a avut loc vineri, 26 martie, o slujbă de pomenire pentru Patriarhul Justinian Marina, la 44 de ani de la trecerea sa la Domnul. Slujba a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Vrednicul de pomenire Patriarh Justinian este înmormântat în biserica mănăstirii bucureștene.
În cuvântul rostit cu această ocazie, Preasfinția Sa a evidențiat mai întâi grija pe care fostul Patriarh a avut-o pentru rânduirea pomenirii sale după mutarea la viața veșnică: „În Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul, ne aducem aminte, în ziua trecerii către veșnica Împărăție a lui Dumnezeu, de cel de-al treilea Patriarh al României, Justinian Marina. Pregătindu-și locul de veci în așteptarea Învierii, la Mănăstirea Radu Vodă, acesta s-a gândit la permanenta lui pomenire, hotărând ca Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Roman Ialomițeanul, să fie executor testamentar și să îi rânduiască slujbele de pomenire. De asemenea, gândindu-se la rânduielile necesare, a adresat, adeseori, unor călugărițe cu viață aleasă din mănăstirile bucureștene rugămintea de a-l pomeni. În mănăstirile Arhiepiscopiei Bucureștilor, ca și în toate mănăstirile de tradiție, există rânduiala ca, la trecerea către Domnul a unui slujitor al Bisericii sau al unui bun credincios, să fie citită permanent, în zilele imediat următoare, Psaltirea, fapt care s-a și întâmplat la trecerea la Domnul a fericitului întru pomenire Patriarh Justinian”.
În continuare, ierarhul a vorbit despre preocuparea Patriarhului pomenit pentru românii aflați dincolo de granițele țării: „În contextul acestui an omagial, ne gândim la dragostea pe care acesta a avut-o față de credincioșii din diaspora românească, mult mai puțini la număr decât în prezent, la vizitele pe care le-a efectuat în diferite locuri, la întâlnirile sale cu episcopii ortodocși și cu reprezentanții altor culte, la dragostea pe care a avut-o în mod special față de așezămintele românești din Țara Sfântă, fiind vorba de cele două biserici de la Ierusalim și de la Iordan, al căror ctitor este. Spunem aceasta în sensul în care el s-a ocupat de pictarea celor două lăcașuri de cult, dar și de dotarea lor cu mobilierul, veșmintele și obiectele de cult necesare. De asemenea, avându-i în vedere pe monahii care trăiau dincolo de granițele țării, a vizitat Muntele Athos, ajungând la Schitul Prodromu și facilitând sosirea unor monahi români acolo, întrucât toți cei rămași erau în vârstă și neputincioși în a duce mai departe tradiția românească a acestui schit”.
Din soborul de slujitori care s-au rugat împreună cu ierarhul a făcut parte și părintele arhimandrit Nectarie Șofelea, starețul Mănăstirii Radu Vodă și Exarh administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor.