Pecetea Mirului pe altarul unei noi ctitorii

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a efectuat la sfârşitul săptămânii o vizită canonică în ţinutul Maramureşului. Credincioşii maramureşeni au participat sâmbătă la slujba de sfinţire a noii biserici a Mănăstirii Bârsana, care a fost săvârşită de Patriarhul României, înconjurat de mai mulţi ierarhi ai Bisericii noastre. La sărbătoarea acestei mănăstiri au participat peste 3.000 de credincioşi.

Patriarhul Bisericii noastre a ajuns vineri seara la Baia Mare, unde a fost întâmpinat pe aeroportul internaţional din oraş de ierarhi ai Sfântului Sinod, clerici şi autorităţi locale. Delegaţia s-a deplasat de la aeroport spre Mănăstirea Bârsana, aşezată în ţinutul Maramureşului voievodal. De-a lungul Văii Izelor, precum şi în Poienile Izei, Patriarhul a fost aşteptat în fiecare parohie de către credincioşi în costume tradiţionale, precum şi în cântări de tulnice şi bucium la fiecare poartă a gospodarilor din aceste parohii. La poarta de intrare de la Mara, locul unde maramureşenii îşi primesc orice oaspete de seamă care le trece pragul, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a fost întâmpinat, după tradiţie, cu pâine şi sare, de maramureşeni îmbrăcaţi în haine populare, preoţi şi credincioşi care au cântat cântece religioase, dar şi foarte mulţi tineri care au organizat pentru acest eveniment o frumoasă reprezentare de artă şi tradiţie locală. Mai mulţi cai au fost înveşmântaţi în costume specifice zonei, viu colorate în roşu, verde, negru şi alb, obicei care se practică în această zonă la orice sărbătoare. Puterea lui Hristos ridică un om umilit mult mai sus La Mănăstirea Bârsana, Patriarhul României a fost aşteptat de ierarhi, preoţi şi credincioşi maramureşeni care au venit să participe şi la slujba de priveghere. În altarul de vară al aşezământului, Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Justinian al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului a rostit un cuvânt de bun venit. "Pe Mântuitorul l-am auzit spunând când s-a aşezat la Cina cea de taină, cu dor am dorit să iau masa cu voi acum. Acest cuvânt îl rostesc şi eu. Cu dor am aşteptat sosirea Preafericirii Voastre în mijlocul nostru. Am aşteptat clipa aceasta şi noi şi tot poporul din Maramureş şi maicile care de 18 ani au trudit şi s-au sacrificat ca să facă această mănăstire", a spus IPS Arhiepiscop Justinian. "Aici vedem pe Hristos răstignit prin biserica veche a mănăstirii care a fost mutată, dar şi pe Hristos înviat în tot ceea ce s-a făcut nou. Puterea lui Hristos ridică un om umilit. Nu-l ridică unde a fost, ci mult mai sus. Hristos a făcut ca mănăstirea actuală să fie mai frumoasă decât la origini. Aşa lucrează Dumnezeu cu harul lui, nu rămâne niciodată dator", a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Sâmbătă dimineaţa, peste 3.000 de credincioşi au participat la slujba de sfinţire a noii biserici a Mănăstirii Bârsana cu hramul "Soborul celor 12 Sfinţi Apostoli" şi s-au închinat în sfântul altar proaspăt târnosit. Slujba de târnosire şi sfinţirea picturii bisericii, precum şi Sfânta Liturghie au fost săvârşite de Patriarhul românilor, înconjurat de un sobor de ierarhi din care au făcut parte: IPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, IPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Sălajului şi Maramureşului, IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, IPS Arhiepiscop Justinian, IPS Arhiepiscop Ioan al Episcopiei Covasnei şi Harghitei, PS Lucian, Episcopul Caransebeşului, PS Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, PS Visarion, Episcopul Tulcii, PS Petroniu, Episcopul Sălajului, PS Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, PS Siluan, Episcopul ortodox român din Ungaria, PS Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei şi Portugaliei, PS Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, PS Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, şi PS Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului. La finalul Sfintei Liturghii, Patriarhul României a dăruit maicii stareţe Filofteia Crucea patriarhală, mai multe diplome de merit pentru ctitorii şi binefăcătorii mănăstirii, iar pentru noul altar un set de Sfinte Vase şi o cruce de binecuvântare, realizate în atelierele Patriarhiei Române, Sfânta Evanghelie cu icoane color, noul Liturghier şi alte cărţi de folos duhovnicesc, iar credincioşii au primit în dar iconiţe. PS Iustin Sigheteanul a dăruit Preafericirii Sale o miniatură a noii biserici sfinţite. Vizite în Sighet şi Oaş De la Mănăstirea Bârsana, delegaţia Patriarhiei Române, condusă de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, a mers sâmbătă după-amiază la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din oraşul Sighet. În spaţiul de reculegere şi rugăciune al muzeului, vizitatorii au aprins o lumânare în memoria victimelor comunismului. De la memorial, Patriarhul nostru a făcut un scurt popas la Biserica "Înălţarea Sfintei Cruci", la sediul Vicariatului ortodox ucrainean din Sighet, unde a fost întâmpinat de părintele vicar Ioan Piţura şi de credincioşi ai acestei comunităţi. "Vizita de astăzi rămâne pentru noi o vie amintire, o pagină sfântă, pentru că aţi binevoit să ne binecuvântaţi, să ne îndemnaţi, să ne împărtăşiţi cuvânt de îmbărbătare şi de rugăciune", a spus părintele vicar. Credincioşii ucraineni au făcut o procesiune pe străzile oraşului cu steaguri, cu prapuri şi au cântat pricesne în limba ucraineană. În oraşul Sighet a mai fost vizitat şi vechiul palat episcopal care este astăzi sediul Protopopiatului ortodox din Sighet, unde Patriarhul României a primit în mod solemn cheia oraşului maramureşean. În drum spre ţara Oaşului a fost vizitată şi mănăstirea din Săpânţa-Peri, care este în construcţie. Biserica mănăstirii are o turlă de 78 de metri, un record pentru bisericile din lemn. Patriarhul României a felicitat şi binecuvântat obştea de călugăriţe în frunte cu maica stareţă Agnia Ciuban şi pe părintele Grigore Lutai, ctitorul mănăstirii. Preafericirea Sa a dăruit lăcaşului o cruce de binecuvântare, Evanghelia cu ilustraţii color, noul Liturghier şi o icoană cu chipul Mântuitorului Iisus Hristos. Programul zilei de sâmbătă s-a încheiat cu slujba de sfinţire a noului sediu al Protopopiatului ortodox din Negreşti-Oaş. Mănăstirea Bârsana - istorie, artă şi spiritualitate Devenire binecuvântată şi dăinuire jertfelnică Mănăstirea Bârsana este un dar binecuvântat al lui Dumnezeu nu numai pentru Maramureşul ortodox, cu biserici străvechi şi sfinţi ierarhi care au păstrat unitatea poporului şi a credinţei sale apostolice, ci este un dar binecuvântat al lui Dumnezeu pentru întreg neamul românesc păstorit de Biserica Ortodoxă, prin mărturia dată pentru Hristos de-a lungul veacurilor în zbuciumata ei istorie. Existenţa Mănăstirii Bârsana începe în vremea voievodului Dragoş, descălecător în Ţara Moldovei, a voievozilor Balc şi Drag ai Ţării Maramureşului, care au înzestrat mănăstirea cu terenuri arabile, fâneţe, păduri şi alte bunuri, fiind pe drept cuvânt o mănăstire voievodală. Vechea Mănăstire Bârsana a fost unul dintre cele mai importante aşezăminte de cultură din Maramureş; aici existau şcoli pentru pregătirea preoţilor, a cântăreţilor şi pictorilor bisericeşti şi se cultivau legăturile cu românii ortodocşi din Moldova şi Ţara Românească1. La scurt timp după ocuparea de către Imperiul Habsburgic şi săvârşirea dureroasei dezbinări bisericeşti a românilor transilvăneni din perioada anilor 1698 - 1701, Mănăstirea Bârsana a devenit pentru o vreme reşedinţa episcopilor români ortodocşi. Venerabila Episcopie Ortodoxă Română a Maramureşului, pomenită în actul patriarhal de la Constantinopol, emis în anul 1391 pentru înfiinţarea mănăstirii din Peri, a fost desfiinţată oficial în anul 1740. Cu toate acestea, ierarhii, preoţii şi credincioşii români, deşi prigoniţi neîncetat, au menţinut pururea vie flacăra credinţei ortodoxe şi a conştiinţei româneşti în vremurile de grea încercare, iar Mănăstirea Bârsana a avut un rol important în apărarea credinţei ortodoxe în acea perioadă atât de grea a istoriei Bisericii Ortodoxe din Transilvania. În anul 1791, patrimoniul mănăstirii este confiscat de Imperiul Habsburgic, iar ultimii călugări de aici s-au refugiat la Mănăstirea Neamţ, în Moldova. Atunci mănăstirea a fost devastată, chiliile şi clădirile anexe au fost distruse, iar averea confiscată. Pentru a feri biserica mănăstirii de profanare şi distrugere, credincioşii din Bârsana au mutat-o, în anul 1806, chiar în vatra satului, în locul numit Podurile Jbarului (acum Podurile Mănăstirii), unde se mai poate vedea şi astăzi2. Pătimirile şi răstignirea Mănăstirii Bârsana au durat aproape două secole (1791-1989), timp în care de mai multe ori s-a încercat reînfiinţarea ei. Înainte de Marea Unire din 1918, Maramureşul, ca şi întreaga Transilvanie, se afla sub stăpânire habsburgică, ostilă bisericilor şi mănăstirilor ortodoxe româneşti. După reînfiinţarea Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului, în anul 1937, s-a pus şi problema reînfiinţării mănăstirii, dar a urmat Dictatul de la Viena (1940), care a împiedicat realizarea acestui deziderat. După al Doilea Război Mondial, s-a instaurat la putere regimul comunist ateu, care se opunea înfiinţării de noi mănăstiri. Astfel, reînfiinţarea mănăstirii s-a tot amânat, dar acest ideal nu s-a stins niciodată, întrucât credinţa în puterea veşnică a lui Hristos a inspirat şi a modelat în poporul nostru o cultură a dăinuirii în istorie, având speranţa biruinţei asupra tuturor ispitelor şi încercărilor venite asupra lui. Reînfiinţarea sau învierea Mănăstirii Bârsana, veche năzuinţă a dreptcredincioşilor maramureşeni, s-a realizat totuşi după căderea regimului comunist ateu în decembrie 1989. Astfel, în anul 1993, Preasfinţitul Părinte Episcop Justinian, al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, a sfinţit piatra de temelie a noii mănăstiri, cu hramul Soborul Sfinţilor doisprezece Apostoli. În anul 1994, prin rânduiala lui Dumnezeu, monahia Filofteia Oltean a fost numită stareţă a noii mănăstiri de maici. De atunci, cu mult zel, evlavie şi simţ artistic, maica stareţă a chivernisit şi a supravegheat, până la detaliu, ridicarea întregului ansamblu mănăstiresc pe care-l admirăm acum. Arhitectura tradiţională maramureşeană: supleţe şi armonie Proiectul Mănăstirii "Soborul Sfinţilor doisprezece Apostoli" - Bârsana a fost gândit ca un ansamblu arhitectural, elaborat de arhitectul Dorel Cordoş, care l-a dezvoltat în timp şi spaţiu în funcţie de posibilităţile financiare şi de nevoile spirituale ale obştii monahale. Toate clădirile din incinta mănăstirii sunt executate din lemn de stejar şi pietre de râu, fiind ridicate de meşteri din localitate, asigurând astfel continuitatea artei cioplirii şi îmbinării lemnului 3. Integrarea inspirată a acestui ansamblu arhitectural în frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu (natura înconjurătoare) este încununată şi de frumuseţea duhovnicească a slujbelor şi a cântărilor de priveghere, de rugăciunile maicilor, precum şi de evlavia pelerinilor care caută luminile netrecătoare ale Împărăţiei lui Dumnezeu. Maramureşul s-a impus printr-o arhitectură a lemnului de o înaltă valoare artistică, cu realizări originale, inspirate din particularităţile mediului natural înconjurător, unde muntele şi bradul ne cheamă la elevaţie spirituală, la rugăciune şi speranţă. Arhitectura tradiţională românească din Maramureş impresionează prin supleţe şi armonie, încântă privirea atât prin proporţii, cât şi prin decor. Construcţiile sunt masive fără a fi greoaie, au siluete înalte, zvelte, datorate turlelor şi stâlpilor care subţiază volumele, dând construcţiei sobrietate şi eleganţă, fineţe şi dinamism. Aşezată pe înălţime, Mănăstirea Bârsana reflectă principiile de armonie şi de măsură ale artei populare româneşti, profundă sinteză artistică sculpturală care transformă materia într-o epifanie a spiritului, unind arhaicul şi actualul, veşnicia şi timpul. Arhitectura ansamblului mănăstiresc de la Bârsana este integrată în arhitectura peisajului şi reprezintă o simbioză între om şi natură, o artă în care sunt folosite materii vii, astfel încât vegetaţia şi anotimpurile, lumina şi umbra, jocul apelor şi culorile cerului intervin mereu cu multiplele lor schimbări, ca un calendar viu al vieţii, cu simbolice repetiţii şi frumuseţi care ne îndeamnă să căutăm şi frumuseţile cereşti netrecătoare4. Privind la frumuseţea naturii înconjurătoare, cu văi adânci şi culmi măreţe, înţelegem mai bine spiritul creator al ţăranului român, care, aşezat aici, pe un "picior de plai, pe-o gură de rai", a ştiut să exprime în artă legături între cer şi pământ, între slava eternă a lui Dumnezeu şi frumuseţea creaţiei Lui, între rugăciunea ziditoare de suflet frumos şi arta care modelează piatra şi lemnul. Sfinţirea bisericii - o nouă "poartă a cerului" deschisă pământenilor Construirea şi sfinţirea unei noi biserici într-o mănăstire reprezintă o dovadă a credinţei vii şi jertfelnice mărturisită de o comunitate monahală duhovnicească şi harnică, îndrumată de ierarhi înţelepţi şi misionari. Construită cu multă jertfă şi râvnă duhovnicească, noua biserică a Mănăstirii Bârsana ne arată credinţa şi evlavia călugăriţelor acestei mănăstiri, a ctitorilor şi binefăcătorilor ei faţă de Mântuitorul Iisus Hristos şi de sfinţii Săi Apostoli. Sfinţirea noii biserici a Mănăstirii Bârsana este în acelaşi timp un act de cult şi de cultură a sufletului românesc. Este mai întâi un act de cult, pentru că se aduce mulţumire sau recunoştinţă lui Dumnezeu pentru tot ceea ce s-a realizat. În acelaşi timp, ea este revărsare a harului sfinţitor de la Dumnezeu pentru ca această lucrare - ofrandă a credincioşilor - să devină "Casă a lui Dumnezeu" şi "Poartă a cerului". Sfinţirea acestei biserici mănăstireşti este un act de cult şi pentru că facem pomenirea vechilor ei ctitori şi a tuturor celor care s-au rugat, au donat şi au lucrat pentru rezidirea ei timp de 18 ani. Pomenirea acestora este şi un act de cultură a sufletului, de ridicare în demnitate ca fiinţe recunoscătoare. Dacă recunoaştem binefacerile primite de la Dumnezeu prin oameni şi mulţumim Lui şi celor prin care El lucrează, atunci creştem spiritual. Dacă nu mai mulţumim, nu mai creştem spiritual. Dacă nu arătăm recunoştinţă lui Dumnezeu şi semenilor, nu lucrăm pentru înălţarea sufletului nostru la demnitatea omului de fiinţă euharistică sau recunoscătoare. La altarul acestei mănăstiri vor fi pomeniţi neîncetat ctitorii vechii mănăstiri: ierarhii, preoţii, monahii harnici şi credincioşii mărturisitori martiri, prigoniţi pentru apărarea dreptei credinţe, pentru libertatea şi demnitatea poporului român, dar şi ctitorii sau binefăcătorii noii biserici, luminaţi de credinţă şi evlavie, dăruire şi iubire jertfelnică, într-o permanentă comuniune spirituală cu Dumnezeu şi întreolaltă. Felicităm cu acest prilej pe Înalt Preasfinţitul Părinte Arhiepiscop Justinian şi pe Preasfinţitul Părinte Arhiereu-vicar Iustin Sigheteanul pentru toată lucrarea care s-a împlinit aici cu multă dăruire şi iubire jertfelnică de către obştea monahală şi de către cei care au ajutat această sfântă mănăstire. Felicităm pe maica stareţă stavrofora Filofteia Oltean şi îi acordăm, ca semn al preţuirii şi binecuvântării noastre, Crucea patriarhală, cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Române. Totodată, felicităm întreaga obşte monahală a Mănăstirii Bârsana, harnică şi misionară, pe toţi ctitorii şi ajutătorii ei, precum şi pe toţi clericii şi credincioşii prezenţi la acest eveniment sfânt şi solemn de spiritualitate creştină şi demnitate românească. Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos Cel Înviat şi Sfinţilor Săi Apostoli să ocrotească această nouă biserică şi să dăruiască pace şi bucurie, sănătate şi mântuire tuturor închinătorilor şi binefăcătorilor ei. Cu multă preţuire şi părintească binecuvântare, † Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Cuvânt la sfinţirea noii biserici a Mănăstirii Bârsana, cu hramul "Soborul Sfinţilor doisprezece Apostoli", sâmbătă, 30 iunie 2012 Note 1 www.manastireabarsana.ro 2 www.manastireabarsana.ro 3 www.manastireabarsana.ro 4 www.artboom.ro/wiki/arhitectura/gradinile romanesti