Pericolul obezităţii la copii

În trecut, dacă un copil era gras însemna că este sănătos şi că are mai multe şanse de a supravieţui infecţiilor şi subnutriţiei. În orice caz, în secolul trecut, greutatea excesivă a fost primară în problemele de sănătate ale copiilor. Astăzi, însă, se ştie că obezitatea copiilor poate duce la apariţia multor complicaţii, putând avea ca rezultat atât probleme fizice, cât şi emoţionale (o proastă părere despre sine, depresie).

Obezitatea este definită ca acumularea excesivă a grăsimii. Obezitatea la copii şi adolescenţi a început să fie considerată o problemă de sănătate din momentul în care s-a constatat că, de exemplu, în Statele Unite aproximativ 25% dintre copii sunt consideraţi obezi, iar costurile îngrijirilor complicaţiilor în spital au devenit foarte mari. Statisticile obezităţii sunt alarmante. În timp ce în 1982 doar 4% dintre copii aveau probleme de sănătate cauzate de excesul ponderal, în 1994 procentul lor se ridicase la 16%. Potrivit statisticilor din 2001, aproape 25% dintre copiii albi şi 33% dintre cei afro-americani şi hispanici erau obezi. În România, statisticile arata că în prezent unul din patru copii este obez, iar această tendinţă este în creştere. Din punctul de vedere al numărului de copii obezi, România se clasează pe locul al treilea în Europa. În ţara noastră, adoptarea stilului de alimentaţie american (mâncarea de tip fast-food, chipsuri, pizza, băuturi carbogazoase dulci) a început să afecteze starea de sănătate a copiilor. În plus, alimentaţia deficitară în fructe şi legume, sedentarismul şi statul mult timp în faţa televizorului sau calculatorului sunt alte cauze importante ale obezităţii infantile. Un copil este considerat obez dacă greutatea sa depăşeşte cu mult greutatea considerată ideală pentru vârsta şi înălţimea sa. Schema de creştere evaluează greutatea şi înălţimea unui copil în funcţie de vârstă. Analiza schemei de creştere a unui copil, de către medicul pediatru, poate da, din timp, informaţii despre predispoziţia la îngrăşare. Obezitatea se calculează folosind indicele de masă corporală (notat prescurtat IMC), care constă în măsurarea grăsimii din corp. Determinarea indicelui de masă corporală (IMC) este alegerea multor medici şi specialişti care studiază obezitatea. Se foloseşte o formulă matematică, iar aceasta ţine cont de înălţime şi greutate. Indicele de masă corporală se calculează împărţind greutatea (exprimată în kg) la înălţimea (în metri) la pătrat. Un indice de masă corporală IMC de 18,5 până la 25 încadrează greutatea în limite normale, în timp ce o valoare cuprinsă între 25 şi 30 semnifică o greutate peste normal (persoane supraponderale), iar indicele IMC de peste 30 indică o obezitate clară. Diagnosticul de obezitate la copii mici se pune după un criteriu uşor modificat al evaluării IMC: până la vârsta de 5 ani se consideră obezitate dacă IMC este mai mare de 20, până la vârsta de 10 ani se consideră obezitate dacă IMC este mai mare de 24, iar peste această vârstă se consideră obezitate dacă IMC este mai mare de 30. Mulţi copii sunt influenţaţi de comportamentul părinţilor. Deci, dacă părinţii adoptă un stil de viaţă sănătos, şansele sunt foarte mari ca şi copilul să-l urmeze. Obezitatea nu este o problemă doar pentru copil, ci pentru întreaga familie, de aceea trebuie să vă asiguraţi că toată familia are obiceiuri de viaţă sănătoase. O viaţă sănătoasă pentru noi este o viaţă sănătoasă şi pentru copiii noştri.