„Pietrele mari văruite cu var”

„Pietrele mari văruite cu var”, pe care sunt scrise cuvintele legii Revelației dumnezeiești, sunt, teologic vorbind, cărțile lui Moise, cărțile Regilor, cărțile de înțelepciune și cărțile profeților mari și mici, din Vechiul Testament; precum și Sfintele și dumnezeieștile Evanghelii, Faptele Apostolilor, Epistolele Sfântului Apostol Pavel, Epistolele Sobornicești și Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, din Noul Testament.

„Pietrele mari văruite cu var” sunt toate momentele culminante ale Des­co­peririi sau Revelației dumne­zeiești: Teofania de la Mamvri, jertfa de pe Moria, Scara cerului de la Betel, rugul aprins din Sinai, despărțirea Mării Roșii și trecerea Iordanului, apa izvorâtă din stâncă, mana pogorâtă din cer, tablele legii, cortul sfânt, toiagul înflorit, șarpele de aramă, dărâmarea zidurilor Ierihonului, oprirea soarelui și a lunii pe cer, chemarea lui Samuel, ungerea lui David, templul lui Solomon, focul din cer pogorât pe Carmel, revelația de la Horeb, carul de foc al Sfântului Ilie, vedenia serafimilor din templu, carul heruvimilor de la Chebar, Revelația „Celui Vechi de zile”, cartea lui Iona și cartea lui Tobit, precum și toate celelalte. „Pietrele mari văruite cu var” sunt Buna Vestire din Nazaret, Nașterea din Betleem, Întâmpinarea Domnului din templu, Epifania de la Iordan, Predica de pe Munte, minunile din Cana, Capernaum, Nain, din pustie și de pe Marea Galileii, Schimbarea la Față de pe Tabor, învierea din Betania, Răstignirea de pe Golgota și Învierea din morți, Arătările din Emaus, Ierusalim și Marea Tiberiadei, Înălțarea la cer de pe Muntele Măslinilor, Pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime, Revelația din Sinedriu, descoperirea de pe drumul Damascului și Revelația din insula Patmos.

„Pietrele mari văruite cu var” ale Bisericii lui Hristos și ale Sfintei Tradiții sunt: Sfintele Taine, Sfânta și dumnezeiasca Liturghie, Calendarul și Sinaxarul, duminicile și sărbătorile de peste an, scrierile și tâlcuirile Sfinților Părinți, Dogmele celor șapte Sinoade Ecumenice, Patericul egiptean, Filocalia și Viețile Sfinților. „Pietrele mari văruite cu var” ale Teologiei patristice sunt, spre exemplu, cele Cinci cuvântări teologice ale Sfântului Grigorie Teologul, Ambigua Sfântului Maxim Mărturisitorul, Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin, Imnele Sfântului Simeon Noul Teolog, scrierile Sfântului Grigorie Palama. „Pietre mari văruite cu var” mai sunt tratatele Despre preoție ale Sfinților Ioan Gură de Aur și Grigorie de Nazianz, Scara Sfântului Ioan Scărarul, Cuvintele Sfântului Isaac Sirul.

„Pietre mari văruite cu var” sunt, în vremurile noastre, Dogmatica părintelui Dumitru Stăniloae, pictura părintelui Arsenie Boca și Catedrala Mântuirii Nea­mului, ctitorită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. „Pietrele mari văruite cu var” din spațiul ortodox românesc, pe care este înscrisă și dăltuită credința neamului, sunt și bisericile, mănăstirile, schiturile și catedralele.

„Pietre mari văruite cu var” în Biserica Ortodoxă sunt Cărțile de slujbă liturgică: Evanghelia și Apostolul, Liturghierul și Molitfelnicul, Octoihul, Triodul și Penticostarul; precum și obiectele de cult: Sfântul Chivot și Sfânta Cruce, Sfântul Disc și Sfântul Potir, Sfântul Antimis de pe Sfânta Masă și Sfintele Icoane, praporii și clopotele bisericii. „Pietrele mari văruite cu var” în templul Creației lui Dumnezeu sunt: soarele, luna și stelele, pământul, munții și apele, văzduhul și norii, copacii și florile, animalele pământului, peștii mărilor și păsările cerului, îngerii și oamenii, piramidele, cetățile și ruinele.

Pietrele de hotar ale timpurilor

Pe „piatra mare văruită cu var” a Cărții Judecătorilor citim viața și faptele lui Ghedeon și Samson, iar pe „pietrele mari văruite cu var” ale Cărților Regilor și Paralipomena deslușim viețile și faptele lui Samuel, David și Solomon și ale marilor proroci Ilie și Elisei. Pe pietrele mari ale cărților Ezdra și Neemia, văruite cu var, contemplăm întoarcerea din robia babiloniană, rezidirea templului din Ierusalim și a zidurilor cetății sfinte. Pe piatra mare văruită cu var a Cărții Iov ne uimim în fața vorbirii acestuia cu Dumnezeu și a lui Dumnezeu cu el, a convorbirilor lui cu cei trei prieteni veniți de departe și ne impresionează cuvântarea lui Elihu; iar prin Cântarea Cântărilor intuim Imnul Dragostei Sfântului Apostol Pavel din Epistola I către Corinteni, în timp ce Plângerile lui Ieremia ne strămută prin Apostolul de la înmormântare din întâia Epistolă către Tesaloniceni, în plânsul de la orice prohodire creștinească. Pe „piatra mare văruită cu var” a cărții Faptele Apostolilor sunt dăltuite Înălțarea la cer de pe Muntele Măslinilor, Cincizecimea din Ierusalim și întemeierea Bisericii, Revelația din Sinedriu și minunea de pe drumul Damascului; iar prin „piatra mare văruită cu var” a celei dintâi Epistole Sobornicești a Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, ni se descoperă pentru totdeauna că „Dumnezeu este lumină” și „Dumnezeu este iubire” (I Ioan 1, 5 și 4, 8).

Deniile din Săptămâna Mare, slujba Învierii din Noaptea Sfintelor Paști dimpreună cu Canonul Învierii din Săptămâna Luminată și până la Înălțare, precum și Dogmatica fiecăruia din cele opt glasuri, sunt scrise pe „pietrele mari văruite cu var” ale Triodului, Penticostarului și Octoihului. Pe piatra mare văruită cu var a Sfintei și dumnezeieștii Liturghii, citim, cântăm și invocăm Trisaghionul, Heruvicul, Anaforaua și Epicleza, după cum la Vecernie ne înmiresmează cântarea „Să se îndrepteze” și „Lumină lină”, iar la Utrenie ne bucură Antifoanele celor opt glasuri de dinainte de Evanghelie și ne înalță Doxologia de după Luminândă și Laude.

Pe „piatra cea mare văruită cu var” a Calendarului bisericesc ortodox sunt rânduite Praznicele Împărătești ale Maicii Domnului și ale Sfinților, iar pe „pietrele mari văruite cu var” ale primelor două Sinoade Ecumenice, de la Niceea și Constantinopol, este dăltuit pe veci de către Duhul Sfânt, prin Sfinții Părinți, Simbolul de credință sau Crezul; urmat îndeaproape de Dogma hristologică de la Calcedon, care începe prin cuvintele: „Urmând deci Sfinților Părinți...”.

Pe „piatra cea mare văruită cu var” a Sfintei Cărți a Apocalipsei, cea din urmă a Sfintei Scripturi, sunt scrise cuvintele Fiului lui Dumnezeu cu privire la trecut, prezent și viitor, prin cartea cu cele șapte peceți, în glas de trâmbiță și de tunete și în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur ale Sfintei și dumnezeieștii Scripturi, între care ni se descoperă Hristos Cel Înviat și Înălțat la ceruri și înaintea Căruia cădem cu fața la pământ, precum Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, în Patmos; iar noi în Patmosul Sfintelor Scripturi și al Sfintei Biserici Ortodoxe.

Ploile vremurilor potrivnice nu fac altceva decât ca „pietrele mari văruite cu var” să strălucească tot mai mult peste veacuri, în lumina lui Hristos. „Pietrele mari văruite cu var” se cer descoperite teologic, identificate exegetic, interpretate mistic și contemplate duhovnicește, în puritatea lor originară și revela­țională, pentru a dărâma „mormintele văruite” din noi (cf. Matei 23, 27).