Pocăința înviază sufletul din moartea spirituală
În Duminica a 34-a după Rusalii, în bisericile ortodoxe a fost citită parabola Întoarcerii Fiului risipitor, rostită de Domnul Iisus Hristos și relatată de Sfântul Evanghelist Luca (15, 11-32). În cuvântul de învățătură ținut în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reşedinţa Patriarhală, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a vorbit despre „Evanghelia iertării păcătosului pocăit și a îmblânzirii evlaviosului neiertător”.
Această pericopă evanghelică a fost rânduită de Biserică în duminica a doua din perioada Triodului spre a înțelege cât de folositoare este pocăința pentru urcușul nostru sufletesc spre înviere, ca ridicare din păcat și ca bucurie a întâlnirii noastre cu Hristos-Domnul, Cel care ne-a descoperit iubirea milostivă a Tatălui ceresc. Cei doi fii reprezintă două stări sau două atitudini ale omului față de Dumnezeu – una de ascultare față de El și cealaltă de înstrăinare de El: „Fiul cel mare reprezintă pe omul fidel sau credincios, care în toată viața sa încearcă să fie un împlinitor al cuvintelor sau al poruncilor lui Dumnezeu și stă aproape de casa lui Dumnezeu, Biserica. Fiul cel tânăr reprezintă libertatea dezordonată a omului pătimaș ca manifestare a vieții sale păcătoase. Cei doi fii din Evanghelie pot reprezenta două categorii de oameni diferiți, dar și două stări sufletești pe care le poate avea aceeași persoană în momente diferite ale vieții sale: libertatea de a fi statornic în comuniune cu Dumnezeu și libertatea de a se înstrăina sau îndepărta de Dumnezeu”, a explicat Preafericirea Sa.
Atitudinea tatălui din parabolă, care văzându-și fiul revenind de departe a alergat în întâmpinarea lui, l-a îmbrățișat și l-a sărutat, ca semn de mare prețuire a pocăinței acestuia, este paradigmă pentru iertarea lui Dumnezeu, Care vine în întâmpinarea păcătosului care se pocăiește. „Când un păcătos se îndreaptă spre Dumnezeu și face primii pași ai pocăinței, Dumnezeu alergând îi iese în întâmpinare. «Mâinile» lui Dumnezeu-Tatăl, pe care El le întinde ca să îmbrățișeze pe cel ce se pocăiește, sunt lucrările sfinte ale Bisericii lui Hristos: chemarea la pocăință și iertarea păcatelor. Prin aceste lucrări sfinte primesc mântuirea toți oamenii căzuți în păcate și înstrăinați de Dumnezeu și de semenii lor, dacă se pocăiesc sincer și din adâncul inimii lor”, a spus Patriarhul României.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat faptul că pericopa evanghelică a Fiului risipitor ne arată iubirea părintească nemărginită și necondiționată a lui Dumnezeu față de omul ce se căiește pentru păcatele sale: „Tatăl fiului risipitor nu adresează nici un reproș fiului reîntors acasă și nici nu-i cere un inventar al averilor risipite. De ce? Deoarece mai scump decât orice avere materială este sufletul omului salvat sau mântuit și câștigat pentru eternitate. Iubirea milostivă a lui Dumnezeu, care se ridică deasupra oricărui calcul de ordin material, copleșește dreptatea potrivit căreia fiul risipitor de averi trebuia să fie pedepsit”.
Patriarhul României a vorbit, în continuare, despre fiul cel mare din parabolă, pe care îl regăsim în unii dintre credincioșii zilelor noastre: „Această iubire nemăsurată a tatălui milostiv, dar nemeritată de fiul său păcătos și risipitor, a trezit multă gelozie și mânie în fiul cel mare, deoarece acesta nu a înțeles duhovnicește atitudinea tatălui său. Dar tatăl milostiv îl lămurește și îl îndreaptă duhovnicește pe fiul său cel mare, care a devenit deodată nemilostiv și neiertător. Fiul cel mare din pilda Fiului risipitor reprezintă pe unii credincioși iubitori de Dumnezeu și de Biserică, harnici și cinstiți, având viață curată și evlavie multă, dar care sunt adesea nemilostivi și neiertători față de păcătoșii din comunitate, pe care mai mult îi judecă moral decât îi ajută să se îndrepte spiritual. Întrucât tatăl cel milostiv iartă pe fiul său cel risipitor și păcătos care se pocăiește și cere fiului său cel ascultător și harnic să fie milostiv și iertător, Sfânta Evanghelie de astăzi este în același timp Evanghelia iertării păcătosului pocăit și a îmblânzirii evlaviosului neiertător”.
În încheiere, Preafericirea Sa a subliniat faptul că pilda Fiului risipitor ne îndeamnă să ne pocăim mai mult pentru păcatele noastre și să ne împărtășim mai des cu Sfânta Euharistie, pentru a ne bucura de primirea iertării, de înnoirea vieții și de lucrarea harului Mântuitorului Hristos Cel răstignit și înviat.
În cadrul Sfintei Liturghii au fost rostite cereri speciale pentru pacea şi unitatea poporului român de pretutindeni.