Poezii creştine

Colind

I.U. Soricu Arborel cu frunză verde... Sus pe Argeş, la izvor, Vine cerbul călător Şi din crâng de coarne-mi lasă Leagăn verde de mătasă. Dar în leagăn cine-mi sta? Sfântă Maica Precista, Mângâind în plâns duios Chipul Domnului Cristos. - Ce plângi, maică, şi suspini? C-am ajuns între creştini! - Arborel cu frunza verde... Cum n-oi geme şi n-oi plânge Când izvoru-i plin de sânge? Şi nu-i sânge păgânesc, Ci e sânge creştinesc, Curs din piepturi fără vină Doritoare de lumină. Arborel cu frunza verde... Cum n-oi plânge, Doamne sfinte Dacă nu-ţi mai ies nainte Cu credinţă, cu fiori, Cete de colindători, Să-ţi presare blânde-n păr Dalbe florile de măr? Arborel cu frunza verde... Cum n-oi plânge, când în vale N-aud decât plâns şi jale, Şi văd mame obidite Şi altare pângărite, Iar pe şesuri moartea bate Din aripi însângerate? - Arborel cu frunza verde... Şterge-ţi, Maică, ochişorii, Că sosesc biruitorii De la Prut, de la Siret Câtă frunză e-n brădet. Vin mai repezi ca săgeata, Cruntă ei aduc răsplata Pentru cei ce-au semănat Sânge, moarte şi păcat.