Poezii creştine

Preacuvioasa Maică

Sofia Timofte Din satul Epivata, în sferele cereşti Tu ai urcat fecioara, mireasa lui Iisus, Cu ale tale moaşte, tu ţara ne-o sfinţeşti Şi ne-ocroteşti pe toţi cu har primit de sus! Tu eşti Măicuţă Sfântă a Moldovei-ocrotitoare, Şi pururi rugătoare pentru al meu popor, Preacuvioasă Maică, cea mult folositoare, Eşti al ortodoxiei nepreţuit odor! O candelă arzând ai fost pentru Iisus, Azi mii de candele-ard la chipul tău cel sfânt, Căci de copilă viaţa în rugăciuni ţi-ai dus, Şi multe milostenii făcut-ai pe pământ. Nici aur, nici mătase, nici bani şi nici averi, Nu ai voit Măicuţă, de când erai tu mică, Dând totul la săraci, ţi-ai adunat comori, În cer unde rugină şi molii nu le strică. Al tău trup feciorelnic prin înfrânare, post, Prin rugăciuni şi lacrimi măicuţă l-ai sfinţit; Trăind în sărăcie şi lipsuri, tu ai fost O flacără ce pentru credinţă te-ai jertfit. De câte ori la tine îngenunchem în rugi, Şi-amarul vieţi-l plângem, cerându-ţi ajutor, Tu ne asculţi fecioară şi plânsul ni-l alungi Ne vindeci trup şi suflet de răni care ne dor. Preacuvioasă Maică, făclie luminoasă, Venim din patru zări la al tău praznic sfânt, Căci Domnul ni te-a dat odor al ţării noastre, Şi ale tale rugi de El primite sunt. De-aceea azi, Măicuţă, cu toţi la tine vin, Din nou să-L rogi pe Domnul privirea să-şi coboare La cei ce îşi înalţă la cer al lor suspin, Şi te-au ales pe tine să fii mijlocitoare.