Poezii creştine

Suferinţa

Emil Giurgiuca Vestit cu râuri de-ncărcat azur Iisus venea pe valuri de câmpie. Foşnind de secoli zarea sângerie Îşi revărsase apele-mprejur. Supt ca un ram şi obosit de cale Cu chipul pal ca luna când se stinge, Doar florile-i ating tălpile goale Şi florile se fac de sânge. Din faţă-i cade flacăra de soare Pe haina sfâşiată pe picioare... Acuma şi toiagi-i luminează De pare ca un pai de rază. El intră, dar cetatea nu-l aude, ÎI văd doar prunci, cu ochi miraţi de teamă. Şi pe fântâna sufletelor crude Rămâne chipul lui ca pe-o năframă. ...Şi-ardea-n ferestre chipul lui durut Dar porţile-i stau mute sub zăvoare Şi-atât de slab trecea că s-a părut Că drumul alb îi curge sub picioare.