Poezii creştine

Ştiu de ce toamna...

Radu Gyr Ştiu de ce toamna a sânge miroase: Ea s-a plecat peste mine şi mâinile ei, lunecându-mi pe oase, pline de sânge s-au retras, pline. Ştiu de ce apele verzi au atâtea inele: pe fundul lor zac leşuri umflate, speranţele şi-au legat de gât pietre grele şi s-au înecat, toate. Ştiu de ce luna pare o rană: prea mult s-a uitat la inima asta. Ştiu că fiece stea are lacrimi pe geană, dacă îmi pipăie coasta. Peste tot, toate, totdeauna, mi-arată - toamna când sângeră, steaua când plânge - că viaţa aceasta, încă o dată, e numai lacrimi şi sânge.