Poezii creştine
Senectute
Leonid Dimov O - tinere-n costum de arnăut, De ce n-ai spus că vii din absolut? Era frunzişul leneş, desfăcut Peste cireşi răscoapte-n aşternut... Atâta vară când ai apărut, Era, încât, o, Doamne, n-am ştiut Că vii cu veste dintr-un alt ţinut, Ci gând că ai, de pradă, am crezut. O! tinere, ce dulce ai căzut, Atât de bun în iarbă, de tăcut, Că şişul l-am ascuns şi, prefăcut, M-am aplecat spre tine să te-ajut: Zâmbea în locu-ţi hoit plăpând de ciut.