Poezii creştine

Îndrăzneşte fiule

Mihai Cantuniari Zvâcnind pe coasta oablă şi sihluie privirea noastră se-ndumnezeieşte când pe un plai deschis fără de veste îşi plimbă-n jur străpungerea-i căpruie. Veniserăm doar să sorbim boabe de rouă - aşa credeam - din scocul României, dar gâlgâie în noi o viaţă nouă şi măsurăm neîncrezători calea veciei. Vecia mea e, neaoş, românescul: ea are iz de păducel şi izmă - amară, De şovăi, fratele Mihaiu Eminescu mustrând, îmi leapădă păcatele afară.