Poezii creștine

Biblică

Lucian Blaga Amiaza e dreaptă. Liniştea se rotunjeşte albastră. Zboruri spre ceruri cresc. Glasuri se irosesc. Fiinţe se opresc. Viţelul în trupul vacii îngenunchează ca-ntr-o biserică. Maică Precista, tu umbli şi astăzi râzând pe cărări de jocuri de apă pentru broaşte ţestoase. Între ierburi înalte şi goale copilul ţi-l dezbraci şi-l înveţi să stea în picioare, Când e prea rău îl adormi cu zeamă de melci. Pentru tine lumea e o pecete pusă pe-o taină mai mare: de aceea mintea nu ţi-o munceşti cu nimic. În caza lângă blidarul cu smalţuri rare în fiecare zi păzeşti cu răbdare somnul marelui prunc. A mustrare clipind, te superi doar când îngerii trântesc prea tare uşile venind sau ieşind.