Poezii creştine

Grup

de Ion Barbu E temniţa în ars, nedemn pământ, De ziuă, fânul razelor înşală; Dar capetele noastre, dacă sunt, Ovale stau, de var, ca o greşală. Atâtea clăile de fire stângi! Găsi-vor gest închis, să le rezume, Să nege, dreaptă, linia ce frângi: Ochi în virgin triunghi tăiat spre lume?