Poezii creştine

Groapa de var

de Nicolae Caratană Uite-o umbră cade jos, nu mai poate, nu mai poate! Poate-aşa cădea Cristos crucea când ducea în spate. Noapte... Ce imperiu vag! Peste tot numai tăcere; pietrele de var cum rag şi încep apoi să zbiere! Varul, năucit în groapă, dă din şolduri, dă din şale; umbr-aceea, umbra şchioapă nu mai poate să se scoale. În zadar vrea să se-agaţe disperată, de-o scorbură; brigadieru-o ia în braţe şi-o aruncă-n fiertură. Noapte bună. Gust amar. Între sârmele ghimpate fierbe-un om, se face var. Timpul trece, dar nu bate.