Poezii creştine

Maria Magdalena

de Sofia Timofte Marie, unde-alergi pe Domnul căutând În zorii dimineţii, amarnic lăcrimând? De ce cauţi "Viaţa" în recele mormânt? Pe Creatorul lumii Îl cauţi în pământ? Priveşte-L, a-Înviat, e-n luminos veşmânt, Şi plin de strălucire ieşit-a din mormânt. În peştera cea rece stă giulgiul lepădat, Căci Înviind din morţi, pre moarte a călcat. În peşteră, doi îngeri de strajă la mormânt Cu chipuri luminoase, gătiţi în alb veşmânt, Te-au întrebat -"Femeie, de ce plângi?" Le-ai răspuns: -"C-au luat pre Domnul şi, nu ştiu unde L-au pus!" Dar întorcându-ţi faţa, pe Domnul L-ai văzut, Crezând că-I grădinarul, nu L-ai recunoscut. -"De ce plângi tu femeie?" - te-a întrebat Iisus, -"De L-ai luat Tu Doamne, spune-mi unde L-ai pus?" Nu L-ai recunoscut, "femeie" când ţi-a zis, Dar când ţi-a spus "Marie", ochii ţi s-au deschis Şi L-ai văzut în faţă pe-al tău Învăţător, Cel Înviat din morţi, cu chip strălucitor. -"Să nu M-atingi Marie, - blând Domnul ţi-a grăit - Căci Eu la Tatăl Meu încă nu M-am suit, Ci du-te în Cetate şi neîntârziat Pe "fraţii" Mei vesteşte-i, că Eu am Înviat!" * * * Alergi înfrigurată în zori de dimineaţă, Cu bucurie-n suflet, cu zâmbetul pe faţă, La ucenici să spui c-a Înviat Iisus Şi-astfel în lume, prima tu Vestea ai adus!