Poezii creştine

Floriile

de Sofia Timofte Văzduhu-ntreg e astăzi scăldat de-un roşu soare, Şi-n aer e mireasmă de flori, de primăvară; Întreg pământul este acum în sărbătoare, Căci în Cetatea Sfântă, Iisuse intri iară. Mulţimea Te primeşte cântându-Ţi osanale, Purtând stâlpări în mâini şi-n suflete iubire; Şi hainele-şi dezbracă, Ţi le aştern în cale, Dar vai! Tot ei vor cere să mergi la răstignire! Ca pe un împărat Iisuse Te-au primit, Pe Tine, ce pe mânzul asine-ai fost purtat, Dar Tu, priveşti la ei cu sufletul mâhnit, Ştiind c-apoi cu spini vei fi încununat! Şi palmele, şi biciul, şi crucea, şi durere, Tot ei ce Te aclamă Tu ştii că Îţi vor da; Le-ai dăruit viaţă, lumină, mângâiere, Iar ei între tâlhari vor pune Crucea Ta. Tu mergi privindu-i Doamne şi Te cuprinde mila, Văzându-i cât de mici sunt şi cât de schimbători; Ştiind că în Cetate Te-aşteaptă răstignirea Şi pentru ei Iisuse, Te răstigneşti şi mori! Şi totuşi trist şi blând, îi binecuvintezi, Privind la ei cu milă în marea Ta iubire; Tu ştii c-a treia zi din morţi o să-nviezi, Spre slava Cerului şi-a lumii mântuire!