Poezii creştine

În noaptea de sus

de Lucian Blaga În noaptea de sus arhanghelii îşi aprind aripile şi ard prefăcîndu-se în cenuşă la picioarele tale - hoi, lerui, Doamne. Marile paseri ale spiritului cad grămezi de scrum şi se sting. Numai noi n-avem inima să ne dăm focului; învîrtiţi de îndoială, ţinuţi de pămînt, ne trecem prin veac. Nu sîntem nimic: doar purtători de cîntec sub glia neagră a tăriilor - Altoiţi în ţărînă ne mai ridicăm cîteodată ochii spre zăvoaiele raiului. Apoi ne-aplecăm capetele în şi mai mare tristeţe: în zadar căprioarele beau apă din mîinile noastre, în zadar cîinii ni se închină, sîntem fără scăpare: singuri - în amiaza nopţii. Prieteni, cari staţi lîngă mine, încălziţi-vă lutul cu vin, desfaceţi-vă privirile peste lucruri. Noi sîntem numai purtători de cîntec pe la porţi închise, dar fiicele noastre vor naşte pe Dumnezeu aici unde astăzi singurătatea ne omoară.