Poezii creştine

Verşuri

(La Carte) (Cazanie, 1828) Ceteşte-mă pre mine, o creştine (Cartea zice de la sine). Ceteşte-mă cu luoare aminte, Şi cu osîrdie fierbinte. Că dacă cu dragoste mă vei iubi Şi des mă vei unelti: Vei vedea cum sfinţii s-au nevoit, Şi pre draci i-au biruit Şi au cîştigat cereasca împărăţie, Odihna cea de vecie, Iar dacă şi cuvintele ce-s în mine Le vei luoa în minte bine: Te voi învăţa minuni cereşti, Şi laude dumnezeeşti. De unde vei luoa mult folos, De la Mîntuitorul Hristos. Iar de vei afla în mine ceva lipsire Şi greşale în tipărire, Nu-s vrednică eu de prihănit, Ci cei ce m-au tipărit. Însă tu, iubite frate, De pofteşti sfînta dreptate, Îndreptează ce găseşti, Pre nimeni să nu prihăneşti. Că şi tu eşti neputinţii supus, Ca şi cei arătaţi mai sus. Unul pentru altul vă rugaţi Ca raiul să cîştigaţi.