Poezii creştine: Lemn sfânt

de Ion Barbu

În văile Ierusalimului, la unul, Păios de raze, pământiu la piele: Un spic de-argint, în stânga lui, Crăciunul. Rusalii ard în dreapta cu inele. Pe acest lemn ce-aş vrea să curăţ, nu e Unghi ocolit de praf, icoană veche! Văd praful - rouă, rănile - tămâia? - Sfânt alterat, neutru, nepereche.