Povestea Mureșenilor, un răsunet peste veacuri

Muzeul Memorial „Casa Mureșenilor” din Brașov este mai mult decât o colecție de obiecte care vorbesc despre o familie. Cunoscut și drept Muzeul Imnului Național, vorbește generațiilor de azi despre felul în care iluștrii bărbați din familia Mureșenilor, în colaborare cu alții, au luptat pentru drepturile și libertatea românilor transilvăneni într-o epocă în care aceștia sufereau sub stăpânirea austro-ungară. Aici a fost sediul „Gazetei Transilvaniei”, primul ziar al românilor ardeleni, aici a scris Andrei Mureșianu versurile poeziei „Deșteaptă-te, române!”, care a devenit imnul de stat, aici era loc de întâlnire și sfătuire între Mureșeni și alți oameni politici și de cultură. 

Cei mai importanți membri ai celebrei familii au fost: Andrei Mureşianu (1816-1863), Aurel Mureşianu (1847-1909), Elena Mureşianu (1862-1924), Iacob Mureşianu (1857-1917), Traian Mureşianu (1864-1901), Aurel A. Mureşianu (1889-1950), Iuliu Mureşianu (1900-1956). Nici femeile din această familie nu au fost mai prejos, iar expoziția permanentă din muzeu ni le aduce și pe ele în atenție prin faptele, calitățile și ideile lor. 

O arhivă cu peste 25.000 de documente 

Istoricul Ovidiu-Constantin Savu, șeful Secției de istorie și literatură a acestui muzeu, ne-a fost ghid prin Casa Mureșenilor din Piața Sfatului. Ne-a spus că atunci când vin copiii să viziteze li se povestește întotdeauna că orice națiune are trei simboluri importante: tricolorul, stema și imnul de stat. Imnul nostru național s-a născut aici, la Brașov, când Andrei Mureșianu a scris versurile poeziei „Un răsunet” sau „Deș­teaptă-te, române!” În această casă a locuit vărul și prietenul său, Iacob Mureșianu. Andrei și Iacob proveneau din zona Bistriței, iar strămoșii lor din Maramureș. Aici, la Bra­șov, a venit mai întâi George Barițiu, fost coleg al lor de la școlile Blajului, cel care a fondat „Gazeta Transilvaniei” la 12 martie 1838. Mureșenii au venit în Brașov după Barițiu, au fost profesori la Gimnaziul Latino-German sau Romano-Catolic, nou-înființat, și ziariști.

Turul muzeului se deschide cu sala imnului în care este expus documentul în original al poeziei „Un răsunet”, scrisă de Andrei Mureșianu. Documentul face parte din impresionanta arhivă a Mureșenilor, păstrată în depozitul muzeului, conținând peste 25.000 de obiecte: cărți poștale, scrisori, fotografii de epocă, partituri muzicale. Andrei Mureșianu este văzut prin modul în care l-au perceput în epocă diverse personalități: Iacob Mureșianu, George Barițiu, Nicolae Bălcescu și Mihai Eminescu, care îi dedică o strofă din „Epigonii” și poemul intitulat chiar așa, „Mureșanu”. Contextul politic și social în care a fost creată această poezie a fost Revoluția de la 1848, de aceea sunt aduse în atenție și figuri importante ale Marii Adunări Naționale de la Blaj din 3-15 mai 1848, când peste 40.000 de oameni au strigat „Noi vrem să ne unim cu Țara!”

„Servus, IA!”

A doua sală este dedicată istoriei Brașovului, unde sunt expuse mai multe fotografii de epocă. Copiilor le este captată atenția prin intermediul unui sistem modern cu touch-screen. De altfel, tinerii și copiii se simt în largul lor în acest muzeu, lor fiindu-le rezervate diverse surprize, așa cum este asistentul muzeal bazat pe inteligență artificială, căruia trebuie să i te adresezi cu „Servus, IA!”, iar după aceea îi pui o întrebare concretă despre familia Mure­șenilor, muzeu, istoria Brașovului, și îți răspunde. 

O altă sală este dedicată arborelui genealogic al Mureșenilor, spațiu în care sunt fotografii și cu urmașii de azi ai familiei, care trăiesc în Canada, Franța, Suedia, dar și în România. „Casa a aparținut lui Iacob Mureșanu, căsătorit cu Sevastia în 1840, care au avut împreună 10 copii, din care au trăit șase. Sunt prezentați aici cei patru băieți și cele două fete ale lor, care s-au manifestat în mai toate domeniile culturii. Aurel Mureșianu a continuat activitatea tatălui său la «Gazeta Transilvaniei»; Iacob Mureșianu (juniorul) a fost compozitor, a avut o activitate îndelungată la Blaj, Elena Mureșianu, soția lui Aurel, a fost una dintre primele femei pictorițe din Transilvania”, relatează Ovidiu-Constantin Savu. 

Foarte elegant este salonul principal, locul de primire a oaspeților, unde aveau loc serate și întâlniri culturale. Vizitatorii sunt invitați să privească principalele tablouri reprezentându-i pe membrii familiei Mureșianu: Iacob Mureșianu, la o vârstă mai înaintată, ținând în mână Gazeta Transilvaniei, ziar pe care l-a avut și în proprietate după 1850, o pictură realizată de cunoscutul artist brașovean Mișu Popp; în alt tablou sunt pictați Iacob și Sevastia mai tineri. Iacob ține în mână o călimară, semn al intelectualității lui, după cum precizează Ovidiu Savu.

Sunt expuse, de asemenea, și portrete reprezentându-i pe Aurel Mureșianu, pictat de Elena, soția sa; Iacob Mureșianu, compozitorul, și soția sa Otilia; maiorul Moise Groza, unul din ginerii lui Iacob Mureșianu, participant la Războiul de Independență. Suntem informați că „în acest salon avem și în zilele noastre evenimente culturale, de exemplu, în fiecare miercuri, Concertul de la ora 5, în colaborare cu Opera din Brașov, foarte apreciat de publicul brașovean”. 

O altă sală este a artiștilor din familie, iar aici se derulează un program realizat grație tehnologiei contemporane: un tablou al Elenei Mureșianu este descompus și proiectat, strat cu strat, pentru ca tinerii să înțeleagă cum se face o pictură. Aici sunt prezentați compozitorul Iacob Mureșianu și sculptorul Traian Mureșianu.

„Romana”, dans românesc creat de Andrei Mureșianu 

„Un aspect interesant este că Iacob Mureșianu, în 1850, a realizat coregrafia unui dans nou de societate numit «Romana», un amestec de cadril, polcă, mazurcă și dansuri populare românești, el dorindu-și ca tinerii români să aibă și ei un dans al lor, nu doar dansuri maghiare și săsești. Avem aici un telefon mobil cu o aplicație pentru redarea dansului de salon, în care o tânără apare în rolul Elenei Mureșianu vorbind despre acest dans”, a spus Ovidiu-Constantin Savu. 

Aflăm că în această casă a luat ființă Reuniunea Femeilor Române, la inițiativa lui Iacob, a soției și a soacrei sale, organizație care s-a ocupat la început de copiii orfani ai Revoluției de la 1848, iar la sfârșit de secol 19, de dorința femeilor de a obține drepturi și libertăți ca bărbații. De aceea există aici o sală a feminismului, cea mai nouă din punct de vedere expozițional. Aici se pot accesa pe telefon QR-coduri, pentru informații în plus. „În sala feminismului avem evidențiate activitatea și biografia Elenei și Otiliei Mure­șianu, dar și a Luciei Bunaciu, directoarea onorifică a muzeului nostru, pe care am cunoscut-o și i-am luat chiar și un interviu. Avem expuse câteva obiecte mai vechi și unele mai noi primite de la o urmașă a ofițerului Moise Groza: cutii de bijuterii, un evantai și o rochie de epocă - replică realizată anul trecut, cu o crinolină care are în jur de 5 kg. Pe lângă un gramofon, avem un cufăr vechi de la artistul brașovean Gabriel Stan, care a dorit să ni-l doneze după moartea soției sale, Gențiana”, a mai povestit muzeograful. 

Stema Gazetei cu tricolor 

O cameră importantă din muzeu o constituie sala tipăriturilor, dedicată ziarului „Gazeta Transilvaniei”, care s-a tipărit chiar în locul respectiv. „Sunt aici trei fotografii de epocă, din arhiva Mureșenilor, cu zețarii și tipografia lui Aurel Mureșianu. Tipografia era și un mijloc de afacere, ei scoteau broșuri, cărți, ziare. Copiilor le place să vină aici să le arătăm cum se tipărea în acea epocă și le facem o demonstrație la teasc, cu participarea lor directă.” 

De la istoricul Ovidiu Savu mai aflăm: „Piesa de rezistență a muzeului este stema «Gazetei Transilvaniei», proiectată și lucrată de Traian Mureșianu la 1888, la jubileul Gazetei, cu simbolurile imperiale, dar și cu cele 7 cetăți regale libere românești. Conține și tricolorul, o dovadă de mare curaj, întrucât pentru o astfel de lucrare puteai să faci pușcărie la acea vreme. Într-un document se spune că au vrut s-o pună pe fațada casei la 50 de ani de la aniversarea Gazetei, dar nu au primit aprobarea. A rămas în podul casei timp de 100 de ani, iar anul trecut am avut fonduri să o restaurăm”. 

Emoția sălilor de muzică 

Cum familia l-a ivit și pe compozitorul Iacob Mureșianu, există în muzeu o sală a muzicii clasice în care pot fi admirate: armoniul acestuia, cu care mergea la concerte la Abrud, la Blaj, la Câmpeni, dar și o serie de instrumente muzicale mecanice, precum și discuri de metal, ebonită, vinil, bandă de magnetofon, casetă audio, compact discuri și device-uri mp3. 

Fără legătură cu familia Mureșenilor, dar având legătură cu Brașovul, ultima sală este consacrată compozitorului și dirijorului George Dima. Se află aici pianul său, clasat ca tezaur, dar este acordat și la el au cântat de-a lungul vremii Johnny Răducanu, Ion Caramitru și Grigore Leșe, „care a plâns de emoție”. 

Turul se încheie cu vizionarea unei mari picturi murale realizate pe un zid din curtea interioară, de fapt, peretele Băncii Naționale, fostul Palat Friedrich-Czell, pe care sunt reprezentate personaje și aspecte din diverse epoci istorice, din secolul al 13-lea până în vremea Mureșenilor. 

Muzeul Memorial „Casa Mureșenilor” merită, așadar, să fie vizitat, fiind unul dintre cele mai impresionante din țară prin reperele cronologice, documentele, obiectele, biografiile și operele de artă prezentate, dar și prin modul actual și interactiv în care sunt aduse infor­mațiile la cunoştinţa publicului.