Preotul Alexandru Popescu din Scrioaştea Teleormanului

Se trăgea dintr-o familie teleormăneană de slujitori ai altarului ortodox, continuând această tradiţie prin studiile teologice pe care le-a făcut la Seminarul "Nifon Mitropolitul" (1875-1879), din capitala ţării.

 

Deşi nu avea vârsta legală de hirotonire, dar pentru că era căsătorit şi avea "o conduită exemplară în societate", credincioşii din satul natal au cerut cu insistenţă către Mitropolia Ungrovlahiei ca Alexandru Popescu să le fie hirotonit preot şi să le slujească.

 

 

La 28 aprilie 1883, Mitropolia a acordat această dispensă, tânărul absolvent de studii teologice fiind hirotonit pe seama Parohiei Scrioaştea. Prin slujirea şi activitatea sa, a fost un preot apropiat de credincioşii săi, dar şi învăţătorul comunei timp de două decenii. În 1903 a refăcut biserica comunală (din cărămidă şi beton), iar în timpul răscoalei din 1907 a reuşit să-i liniştească pe credincioşi, evitând astfel vărsarea de sânge ce putea fi provocată de autorităţile statului în acţiunea de reprimare. Pentru roadele din activitatea pastoral-misionară, în 1930 a primit rangul de iconom stavrofor. În februarie 1947 a trecut la cele veşnice.