Prezentare de carte: Pentru a putea umbla nerătăciţi pe drumul Vieţii

Editura Christiana oferă cititorilor cartea „Taina Sfintei Cruci“ a părintelui Daniil Sandu Tudor care cuprinde scrieri nepublicate de autor în timpul vieţii, nepregătite pentru tipar, însemnări, notaţii concise şi fişe ale autorului.

Volumul de faţă se în scrie în rândul celorlalte volume apărute sub semnătura lui Daniil Sandu Tudor şi este alcătuit din manuscrise lăsate părintelui Nicolae M. Popescu, înainte de arestarea sa în vara anului 1958. Titlul volumului de faţă, precum şi al celorlalte două, din aceeaşi serie, aparţine editorului. Volumul, îngrijit de Alexandru Dimcea, a apărut la Bucureşti şi are 221 de pagini. Vorbind despre binomul Cruce - simbol, părintele Daniil ne spune: „Pentru a ne agonisi această conştiinţă harică cât mai limpede şi conlucrătoare, e nevoie să proiectăm în noi puterea simbolicii cardinale a Sfintei Cruci. Crucea trebuie să ocupe în noi locul central şi precumpănitor, care să ne dea marile sensuri ale orientării noastre fundamentale. În această proiectare a Crucii în noi, în această însemnare cu Sfânta Cruce înlăuntru, în această întemeiere în inima noastră a semnului şi sensurilor Crucii stă de fapt toată credinţa şi sfinţirea noastră, înduhovnicirea şi mântuirea. Ea e, de fapt, recunoşterea Crucii ca simbolul de putere lucrătoare a Duhului Sfânt. Crucea ne este apropiată şi deplin necesară pentru a putea umbla nerătăciţi pe drumul Vieţii şi al clarităţilor. Drumul acesta de meditaţii hrănitoare şi adâncire în rugăciune la lumina Sfintei Cruci ne creşte, ne înalţă şi ne deschide nemărginit bucuriile sfinte ale supremei Conştiinţe, unirea noastră în Hristos. Simbolul e mijlocul prin care descoperim un ritm, cu care să chemăm la noi şi să ne însuşim catolicitatea ortodoxă. Simbolul e izvor de ritm liturgic. El e o pricină de litanie, de lirism sacru, de antifonie. Pentru o minte înduhovnicită sau cuprinsă de râvna Duhului, secretul înfăptuirii proprii este supunerea la un sfânt Simbol, cel puţin, dacă nu descoperirea Cruci proprii. Adică supunerea la o tradiţie, dacă nu Însuşi Duhului“. În 38 de capitole, autorul oferă o frumoasă teologie de spre Sfânta Cruce, ca paradigmă, şi ne arată, în acelaşi timp, folosul asumării suferinţelor crucii personale, care poate să fie uşa raiului pentru fiecare dintre cei ce o primesc cu bucurie. (Ciprian BÂRA)