Primăvară, bun venit!

Fiica cea tânără a anului, primăvara, a început să-şi aştearnă timid rochia de pajişti înverzite, cu flori multicolore şi pomi înmuguriţi. În grădinile săteşti şi în parcurile urbane de oriunde din ţară, natura "strigă", îndemnată parcă de versul lui Alecsandri: "Salutare, primăvară, / Timp frumos, bine-ai venit!" Despre înnoirea naturii şi despre modul în care singură ştie să se împodobească pentru marile sărbători religioase ale primăverii, am vorbit cu biolog doctor Petronela Carmen Comănescu, de la Grădina Botanică "Dimitrie Brândză" a Universităţii din Bucureşti.

Aleile Grădinii Botanice sunt animate de copii, mulţi copii. Se joacă în voia cea bună, râd la soare, desenează pe asfalt, admiră plantele din sere şi din grădiniţele înverzite, pline de narcise, în care se lucrează de zor. Grădinarii desţelenesc pământul şi-l pregătesc pentru seminţe proaspete de flori sau răsaduri. E forfotă mare şi nu ştii care glasuri sunt mai plăcute - ale copiilor, miraţi de florile care tocmai au deschis ochii, sau ale păsărilor, care se joacă de-a v-aţi ascunselea printre crengile înverzite. În Grădina Botanică a Universităţii din Bucureşti, floarea este ridicată la rang de mare cinste. Pentru oamenii de aici, lucrători, angajaţi sau vizitatori, sărbătoarea Floriilor înseamnă revenirea la viaţă a naturii. Un moment cu totul aparte în an, care nu trebuie ratat, aşa cum nu trebuie ratată nici expoziţia de aranjamente florale, ediţia a VI-a, din acest an, dedicată Floriilor. Oameni şi gâze "Luna aprilie este una dintre cele mai pline de vizitatori, pentru că natura e cu adevărat spectaculoasă primăvara. Sunt foarte multe flori colorate care, evident, atrag atenţia. Şi vremea e plăcută. De Paşti, iarăşi, grădina e plină cu lume", spune biologul Petronela Comănescu, pentru care grădina din mijlocul oraşului s-a transformat în casa cea verde, vie, în care copiii săi, Maria şi Radu, zburdă şi se bucură deplin de copilărie. Cât priveşte florile de sezon, biologul enumeră narcisele, lalelele, zambilele, fără să uite de salcie, purtată pe braţe de credincioşi la biserică: "E perioada în care începe să-şi arate frunzele. Deja salcia căprească a înflorit, dar de regulă lumea duce la biserică acea salcie plângătoare de pe malul apelor, care a început să înfrunzească". Pe zi ce trece, cerul fără nor şi soarele plăpând dau curaj narciselor să înflorească. Le găsim peste tot în această perioadă. "Avem o colecţie destul de bogată de narcise, iar în sectorul decorativ le avem pe acelea care vor înflori după Paşte. Tot atunci, vizitatorii pot admira cireşul japonez, care este o mare atracţie. După Paşte, totul este verde, este proaspăt. Încet, încet, toate plantele intră în vegetaţie. Nu mai este mult şi vor începe să înflorească corcoduşii şi toate rudele lor. Natura revine la viaţă, ceea ce ne bucură nespus", adaugă biologul. "Grădina bunicii" Un loc inedit din Grădina Botanică, care nu trebuie să scape nici unuia dintre vizitatori, fie ei mici sau mari, este "Grădina bunicii", un proiect iniţiat şi dezvoltat după o idee a Petronelei Comănescu. Este o grădină tradiţională în care copiii şi adulţii pot vedea cum cresc şi se îngrijesc tot soiul de plante, de la cele medicinale la cele aromatice, ornamentale, până la legume fel de fel. Deocamdată, în "Grădina bunicii" s-a semănat, urmând ca după Paşti să fie plantate răsadurile. În luna iulie, grădina prinde contur şi activităţile cu cei mici se intensifică - expoziţii, degustări, jocuri. Îndemnul biologului, adresat părinţilor şi nu numai este: "Să ne apropiem de natură, pentru că am început să ne depărtăm foarte mult. Copiii noştri - vorbesc în calitate de părinte şi de profesor, pentru că fac educaţie ecologică - trebuie să fie aproape de natură. Grădina Botanică este un prilej bun de a ajunge la acest scop. Copiii nu mai ştiu ce mănâncă. Nu cunosc plantele. În "Grădina bunicii" am avut surpriza să descopăr că unii copii cred că vinetele cresc în supermarket sau unora le-am arătat dude şi mi-au spus că sunt căpşuni. Pentru adulţi poate fi amuzant când aud cele spuse de micuţi, dar e dureros". Floarea Paştelui O plantă cunoscută de oamenii care trăiesc în satele de la noi, aproape de pădurile de foioase, este floarea Paştelui. Originară din regiunile montane din jurul Mării Mediterane, "Anemone nemorosa", după denumirea ştiinţifică, înfloreşte primăvara, în intervalul 15 martie - 10 mai, şi prezintă o mare varietate de culori - albe, galbene, roşii, portocalii. În unele ţări, florile acestei plante firave erau folosite la vopsirea ouălor de Paşti. Este şi plantă medicinală, fiind recomandată în tratarea afecţiunilor inimii şi a tulburărilor neurovegetative. Conform legendelor greceşti şi romane, anemonele erau considerate lacrimile Afroditei. Se spune că atunci când Adonis a murit, au apărut din lacrimile Afroditei aceste flori, ca expresie a biruinţei durerii. În plus, grecii obişnuiau ca înainte de începerea ceremoniilor dedicate sosirii primăverii să împodobească sanctuarele cu anemone roşii. De asemenea, au fost o sursă de inspiraţie şi în pictura românească. Luchian s-a lăsat cuprins de frumuseţea şi gingăşia acestor flori, pe care le-a prins în culori, pe pânză.