Turist în Țara Vrancei

Încă neexplorată pe cât merită, încă neștiută pe cât ar trebui să fie, Țara Vrancei, regiune submontană și montană aflată în arealul județului Vrancea, este un ținut pe care trebuie să-l străbați și să-l descoperi măcar o dată în viață. Biserici de lemn, mănăstiri vechi, legende și personaje ale memoriei noastre colective, văi largi, cu o deschidere spectaculoasă, peisaje montane blânde și aerul care te ajută să-ți reamintești că ai plămâni. Iată numai câteva motive pentru a o vizita.

O posibilă călătorie ar putea începe urmând calea de la Panciu către Soveja și mai departe, străbătând muntele, până la Lepșa și Greșu, așa cum am făcut noi. Pe drum, obiective de tot felul te îmbie la popas. Cele istorice, care înglobează legende, personaje, dar mai ales memoria Primului Război Mondial, ies cele dintâi în evidență, oferind o experiență vie, mult mai vie decât informațiile terne din cărțile de istorie.

Mausoleul Eroilor de la Soveja a fost construit în perioada 1923-1929 și este singurul monument de acest fel în care există un osuar deschis, pe care, văzându-l, percepi mult mai intens dimensiunea tragică a războiului și uriașul număr de victime înregistrat. Aveam să aflu de la muzeograful Elena Ludmila Țuțui că numai osuarul adăpostește osemintele a peste 1.600 de ostași ale căror nume nu sunt cunoscute. Cei identificați, 528 de români, ruși, germani și unguri, au fost depuși, după ridicarea mausoleului, în criptele acoperite cu plăci de marmură.

Povestea eroilor este completată de colecția muzeului memorial, amenajat într-o casă tradițională, în imediata apropiere. Construit în formă de cruce, la marginea satului, în proximitatea fostei stațiuni balneoclimaterice, mauso­leul este și o minunată operă arhitecturală ce poartă semnătura arhitectului George Cristinel. La interior se află și câteva fotografii-document de la inaugurarea edificiului, una dintre figurile care se remarcă fiind aceea a sociologului Dimitrie Gusti, foarte apropiat de Țara Vrancei, unde a întreprins una dintre celebrele sale campanii monografice - cea de la Nereju.

Am insistat asupra mausoleului de la Soveja pentru că este mai puțin cunoscut de publicul larg, în ciuda istoriei sale atât de interesante. Însă drumul mausoleelor din Vrancea nu se poate încheia fără vizita altor două edificii similare și mult mai cunoscute atât datorită poziționării lor, dar mai ales datorită rezonanței numelor localităților în care au fost ridicate - cel de la Mărăști, comuna Răcoasa, și cel de la Mărășești.

Moș Ion Roată, eroul legendar al acestui ținut

Istoria, în Vrancea, are nu doar un curs al ei, ci și nenumărate feluri de a ajunge către publicul larg. O poți trăi intens în mausolee, o poți „citi” pe zidurile bisericilor de demult, dar o poți reconstitui vizual și memorial vizitând locurile atinse de figurile sale legendare. La Câmpuri, nu departe de Soveja, se află Casa memorială „Ion Roată”. O casă cu două odăițe în care parcă a sălășluit smerenia. Aici, într-un perimetru pe care azi l-am considera, din cauza dimensiunii minuscule, orice în afară de o locuință, a trăit Moșul Unirii, Ion Roată (1802-1882), cel lăudat de Cuza pentru dreapta lui judecată în văzul întregii Moldove. Pentru a ușura accesul vizitatorilor, în 1959, când se împlineau 100 de ani de la Unirea Principatelor, căsuța a fost adusă din cătunul Gura Văii, locul de baștină al moșului unionist, la Câmpuri, la șoseaua ce străbate Țara Vrancei, și amenajată ca mic muzeu memorial. La circa doi kilometri distanță, în cimitirul satului, poate fi vizitat și mormântul celui pe care memoria comună îl reține ca un personaj fără de care nu putem vorbi despre Unire sau despre Vodă-Cuza.

Duioșia mănăstirilor și bisericilor vrâncene

Ținutul e presărat de vechi ctitorii - biserici ori mănăstiri, cele mai multe ridicate de răzeși. Biserici mici, de lemn, întruchipând duhul acestor locuri, ori mănăstiri mai noi, de zid, spun, laolaltă, povești despre credința vrâncenilor munteni.

Un loc plin de pace și de o frumusețe liniș­titoare, fără stridențe, este Mănăstirea Lepșa, la care poți ajunge străbătând muntele dinspre Soveja. Așezământul, ridicat în veacul al XVIII-lea (1774) de un ucenic al Sfântului Vasile de la Poiana Mărului, a fost închinat praznicului Adormirii Maicii Domnului. Ars complet într-un incendiu, a fost refăcut, din lemn, în perioada interbelică. Astăzi, alături de acest lăcaș miniatural stă și biserica nouă, de zid, cu hramurile „Izvorul Tămăduirii” și „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”.

Câteva ore petrecute la Mănăstirea Lepșa, în inima munților, într-o tăcere întreruptă doar de fâlfâitul aripilor păsărilor ce săgetează văzduhul, te pot reechilibra, te pot readuce în dialog cu tine însuți.

Transfăgărășanul Vrancei

Poate cea mai spectaculoasă parte a călătoriei în Țara Vrancei rămâne drumul național 2L (DN2L), reabilitat recent, botezat deja, pe bună dreptate, „Transfăgărășanul Vrancei”. Cale de acces extrem de importantă, datorită traseului său strategic, care face legătura între trei dintre regiunile istorice românești - Moldova, Muntenia și Ardeal -, drumul străbate, practic, pe o distanță de 12 kilometri, Munții Vrancei.

Traseul oferă priveliști încântătoare, deschide intrarea în Parcul Natural Putna și este unul dintre drumurile montane spectaculoase ale României, stimulând emoția în fața măreției naturii, dar și adrenalina șoferilor, datorită serpentinelor strânse.

Podgorii, aer pur și o rețea de muzee ce funcționează impecabil

Nici o discuție despre Vrancea nu poate fi purtată fără a pomeni podgoriile sale. Panciu, Cotești, Odobești, Jariștea, Sârbi, ca să le enumerăm doar pe cele foarte, foarte cunoscute, sunt tot atâtea locuri de bucurat privirea, pentru că întinderile de viță-de-vie îți dau, de fapt, impresia că verdele, cu seva lui nemuritoare, a fost născocit pe aceste meleaguri. Podgoriile pot fi vizitate, există stabilimente de cazare, iar proprietarii oferă experiențe inedite: de la gastronomie locală și degustări la plimbări prin imensele coline acoperite de vii.

Un alt atu al Țării Vrancei e aerul ozonat. La Soveja, la Vidra, la Vizantea, dar și în alte localități înconjurate de versanți, pur și simplu îți reamintești cum trebuie să respiri. Clima surprinde prin blândețea temperaturilor, aspect la care nu te-ai aștepta într-o regiune montană, mai ales după căderea serii; un paradox al acestei zone.

Și nu poți pleca din Vrancea fără să admiri și să admiți că rețeaua muzeelor și colecțiilor locale aflate în subordinea Muzeului Vrancei din Focșani este una dintre cele mai bine puse la punct din țară, cu expoziții impecabil amenajate, ordine și grijă pentru patrimoniu, ghizi și muzeografi deschiși și primitori.