Primul abecedar modern al limbii române

În această lună s-au împlinit 146 de ani de la tipărirea Abecedarului conceput de scriitorul Ion Creangă în colaborare cu alţi autori şi care a reprezentat cu adevărat o nouă abordare în predarea scrierii şi citirii.

 

Pe pământ românesc, primele cărţi cu rol de abecedar au fost „Bucoavele“, prima de acest fel fiind tipărită la Alba Iulia, de către Biserică în anul 1699. Însă istoria abecedarului modern este marcată de iubitorul de copii şi de povestea scrisă, Ion Creangă. Scriitorul humuleştean a realizat, împreună cu alţi cinci colaboratori (C. Grigorescu, G. Ienăchescu, N. Climescu, V. Recenu, A. Simionescu) lucrarea „Metodă nouă de scriere şi cetire – pentru usulu clasei I primaria“, în anul 1867. 

 

Prima ediţie s-a vândut imediat, având un mare succes, învăţătorii fiind bucuroşi să poată aplica noile metode pe învăţăceii lor. După numai un an a apărut cea de a doua ediţie, la apariţia căreia George Călinescu spunea: „Creangă se uni cu cinci institutori, spre a compune un abecedar ca lumea. Până atunci, copiii învăţaseră să citească cum da Dumnezeu şi după cum era şi dascălul, cărţi fiind puţine şi proaste“. 

 

Până la apariţia acestei cărţi se considera că elevul nu poate învăţa concomitent şi scrierea şi citirea, dar abecedarul era făcut după cele mai moderne metode pedagogice, care introduceau vocalele şi consoanele în aşa fel încât de la început să se poată forma cuvinte, aşa cum se face şi în zilele noastre. Creangă a avut ideea minunată şi atât de utilă ca elevii să înveţe mai întâi de orice literele „a“ şi „m“ pentru a putea scrie şi citi cuvântul „mama“.

 

Valoarea abecedarului de la 1867 decurge şi din conţinutul axat pe o viziune patriotică asupra educaţiei, „Ion Torcălău“ sau „Ioan Vântură-Ţară“, după cum sună două pseudonime ale lui Creangă, spunându-le copiilor: „Ţara mea se numeşte România; ea se compune din două ţări mari: una se cheamă Muntenia şi cealaltă Moldova“ şi „Eu sunt de naţiune română, pentru că şi părinţii mei sunt români; eu am una ţară română mare şi frumoasă, care este patria mea“. Pe lângă patriotism, Ion Creangă ţinea şi la educarea morală a copiilor, prin textele din abecedarul conceput de el: „Românii sunt datori a se iubi şi a se ajuta unul pe altul la toate nevoile lor“. După o lungă perioadă de învăţare a „scrisului şi cetitului“ fără cărţi speciale şi fără principii pedagogice, succesul abecedarului a fost uriaş, până la moartea lui Ion Creangă, în anul 1889, ajungându-se la ediţia a XXI-a. (Dan Cârlea)