Putin pune în gardă Uniunea Europeană asupra unei iminente crize a gazului

▲ Rusia repetă de mai multe săptămâni faptul că Ucraina, lovită sever de criza economică mondială, ar avea dificultăţi să plătească facturile sale de gaz, ceea ce ar putea antrena o repetare a crizei gazului din luna ianuarie, care a afectat un număr de 14 ţări europene ▲ „Nimeni în Rusia nu are intenţia să se bucure de dificultăţile ucrainene de a plăti produsele pe care le primeşte. Dar ele trebuie plătite. Noi avertizăm din timp că, la sfârşitul lunii iunie-începutul lunii iulie, tranzitul poate fi oprit“, a afirmat prim-ministrul rus ▲

Prim-ministrul rus, Vladimir Putin, a pus în gardă Uniunea Europeană cu privire la o nouă criză a gazului în această vară, ca urmare a intenţiei Rusiei de a opri complet aprovizionarea prin Ucraina, dacă Kievul nu îşi va plăti facturile restante. „Noi traversăm cu toţii o criză economică foarte dură şi economia ucraineană suferă mai mult, probabil, decât altele. Nimeni în Rusia nu are intenţia să se bucure de dificultăţile ucrainene de a plăti produsele pe care le primeşte. Dar ele trebuie plătite. Noi avertizăm din timp că, la sfârşitul lunii iunie-începutul lunii iulie, tranzitul poate fi oprit“, a afirmat prim-ministrul rus, într-o conferinţă de presă susţinută, miercuri, la Helsinki. „Gazprom are dreptul să ceară o plată în avans. Nu se va plăti în avans, nu va fi nici gaz“, a spus Vladimir Putin. Profitând de vizita sa în Finlanda, ţară membră a UE, Putin a lansat din nou apeluri Uniunii Europene, cerându-i să ajute Ucraina să îşi plătească gazul şi subliniind că Kievul nu are mijloacele financiare de a stoca în rezervoare subterane gazul necesar ţării pentru la iarnă. Scadenţa e pe 7 iunie Rusia repetă de mai multe săptămâni faptul că Ucraina, lovită sever de criza economică mondială, ar avea dificultăţi să plătească facturile sale de gaz, ceea ce ar putea antrena o repetare a crizei gazului din luna ianuarie. Gazprom a închis atunci robinetul său spre Europa, afectând 14 ţări ale Uniunii Europene, printre care şi România, în plină iarnă. Ucraina are nevoie de 350 de milioane de euro pe lună, până în octombrie, pentru a stoca gazul necesar, fără ca ea să fie „obligată să pompeze (folosească - n.r.) gazul destinat Europei“, a estimat Putin. „Noi propunem ca această problemă să fie reglementată cu Uniunea Europeană. Dar toate tentativele noastre pe lângă Comisia Europeană au fost neproductive. Noi nu am primit decât un singur şi acelaşi răspuns: nu avem bani pentru Ucraina“, a afirmat premierul rus. Kievul dezminte însă afirmaţiile Moscovei şi insistă asupra faptului că Ucraina va fi în măsură să îşi onoreze facturile. Ministrul ucrainean al Energiei, Iuri Prodan, a dat asigurări că Ucraina va găsi banii necesari pentru a plăti gazele livrate de Rusia în luna mai. „Mai avem de plătit 500 de milioane de dolari. Mai este încă timp până la 7 iunie (data limită pentru achitarea facturii pe luna mai - n. red.) şi cred că aceşti bani vor fi găsiţi“, a declarat ministrul ucrainean, citat de Interfax. Rusia nu acceptă să furnizeze gazul „pe datorie“ Rusia refuză să crediteze Ucraina pentru gazele ce urmează să fie pompate în depozitele subterane, a declarat, miercuri, şi vicepremierul rus Igor Secin, în cadrul unei întâlniri cu preşedintele rus, Dmitri Medvedev, transmite ITAR-TASS. Vicepremierul rus a indicat că Guvernul de la Kiev şi compania ucraineană Naftogaz au solicitat părţii ruse un credit de 4,2 miliarde de dolari pentru achiziţionarea a circa 19,5 miliarde de metri cubi de gaze, în condiţiile în care Gazprom a transferat în prezent pentru tranzitul gazelor pe teritoriul Ucrainei 2,15 miliarde de dolari. „Această sumă este suficientă pentru asigurarea tranzitului gazelor prin Ucraina până în februarie 2010 inclusiv“, a precizat Igor Secin. Preşedintele rus Dmitri Medvedev i-a cerut vicepremierului Secin să intensifice contactele cu Ucraina şi cu UE pentru a rezolva această problemă. „Nu este numai problema Rusiei şi Ucrainei, este şi problema ţărilor europene unde sunt livrate gazele ruse“, a declarat preşedintele Medvedev. Cum s-a născut criza dintre Rusia şi Ucraina În timpul crizei gazului din luna ianuarie a acestui an, Rusia acuza Ucraina că „fură“ din gazul destinat Europei, în timp ce oficialii de la Kiev susţineau că gigantul rus Gazprom a tăiat deliberat livrările. Conflictul ruso-ucrainean nu pare să îşi găsească, cel puţin pentru moment, un final fericit, atât de mult aşteptat de ţările dependente de gazul rusesc, precum Bulgaria, Ungaria, Cehia sau Slovacia. Potrivit analizei publicate de DailyBusiness, miza conflictului dintre cele două părţi, Gazprom - compania rusă care produce gazul - şi Naftogaz - firma ucraineană care se ocupă de tranzitul acestuia spre Europa -, este, în primul rând, una financiară. Înaintea declanşării crizei gazului, Rusia a cerut Ucrainei să plătească, începând din acest an, un preţ de 250 de dolari/1.000 mc gaze, în condiţiile în care, anul trecut, Kievul a plătit 179,5 dolari. Pentru că Ucraina a refuzat, şefii de la Gazprom au „ridicat miza“, mărind pretenţiile la 418 dolari pe mia de metri cubi de gaze. „În condiţiile în care, în 2005, Kievul plătea un tarif de numai 50 de dolari, este normal ca Ucrainei să nu îi convină această creştere de preţ. În plus, cum petrolul s-a ieftinit şi era de aşteptat ca şi preţul gazelor să scadă, Kievul se foloseşte de acest lucru, mizând pe reducerea tarifului“, declara Jonathan Stern, director al departamentului de cercetare în domeniul gazelor naturale, de la Institutul Oxford de Studii Energetice. Putin încearcă salvarea Gazprom Specialiştii spun că războiul gazelor dintre Rusia şi Ucraina atinge interese mult mai puternice. În joc se află chiar soarta Gazprom, cea mai mare companie de gaze din lume, care se zbate în prezent într-o criza majoră. Potrivit experţilor Commerzbank, citaţi de „New York Times“, compania a acumulat datorii de peste 49 de miliarde de dolari, iar menţinerea preţului gazelor la un nivel cât mai ridicat a devenit un obiectiv prioritar pentru premierul rus Vladimir Putin. În aceste condiţii, diferendul cu Ucraina vine să demonstreze hotărârea Moscovei de a negocia de pe poziţii autoritare, drept exemplu pentru ţările care ar dori o renegociere contractuală. „Ruşii au avut trei ani la dispoziţie să ajungă la o înţelegere cu Ucraina şi, bineînţeles, ar fi putut sista furnizarea de gaze naturale cândva, în timpul verii, dar au ales data de 1 ianuarie, ca să atragă atenţia asupra problemei. Ceea ce rezultă de aici este că politica este un element important în furnizarea de gaze naturale ruse, iar Putin va testa cât de departe îi va permite să meargă Uniunea Europeană în ceea ce priveşte politica sa legată de Ucraina“, consideră Dieter Helm, profesor de politici energetice la Universitatea de la Oxford. ▲ Proiectul Nabucco Căutarea unor noi surse de gaze a devenit prioritară pentru ţările europene dependente de importurile din Rusia, iar proiectul Nabucco, ce ar trebui să aducă gaz Europei de la Marea Caspică, ocolind Rusia, a fost văzut ca cea mai bună variantă. Şeful proiectului, Reinhard Mitschek, a declarat că, în contextul conflictului ruso-ucrainean, ale cărui episoade au loc din 2006 încoace, gazoductul Nabucco îşi dovedeşte pe deplin utilitatea. La acest proiect, menit sa transporte gaze naturale din regiunea caspică prin Turcia, Bulgaria, România, Ungaria până în Austria, pe o distanţă de 3.300 de kilometri, participă compania austriacă OMV, MOL din Ungaria, Transgaz din România, firma bulgară Bulgargaz, cea turceasca Botas şi compania germană RWE, primele livrări de gaz fiind prevăzute pentru anul 2013. Rusia a reacţionat imediat la acest proiect, lansând două iniţiative alternative - South Stream şi North Stream -, gazoducte ce ar urma să ocolească Ucraina, actualul partener văzut de Moscova drept principalul vinovat pentru care ţările din UE au probleme cu gazele. Nord Stream, ce ar urma să se finalizeze în 2012, va lega portul rus la Marea Baltică, Vyborg de Greifswald, în nordul Germaniei, iar South Stream, ce ar urma să intre în funcţiune un an mai târziu, va traversa Marea Neagră până în Bulgaria, după care se va împărţi în două. Una dintre aceste două ramuri va merge până în Austria, cealaltă până în Grecia. Expertul Alan Riley, consultant pe probleme energetice pe lângă Parlamentul European, consideră că cele două proiecte ruse South Stream şi North Stream sunt „conducte politice“, nefiind viabile din punct de vedere economic. „Întrebarea care trebuie pusă în cazul South Stream şi North Stream este de unde va veni gazul. Pentru că, în acest moment, gazul lichefiat este mai ieftin decât cel care va fi extras din Marea Barents, pe care vor ruşii să-l exporte prin North Stream. Aşa că proiectul nu e viabil din punct de vedere economic, iar South Stream e concepută clar ca măsură împotriva proiectului european Nabucco“, este de părere expertul britanic.