Rânduieli liturgice: Pregătirea pentru Taina Sfintei Spovedanii

Data: 02 Octombrie 2009

Fiind o Sfântă Taină şi o lucrare specială a Bisericii ce angajează concret credinciosul, pregătirea pentru primirea acesteia are două aspecte: rugăciunea personală, prin care se poate obţine luminarea cugetelor omeneşti şi puterea necesară de a realiza o mărturisire cât mai completă, precum şi o profundă gândire asupra lucrurilor care ne-au depărtat de Dumnezeu prin diferite păcate. În legătură cu acest aspect, unii credincioşi, dintr-o evlavie exagerată, alcătuiesc liste interminabile cu păcate, folosindu-se de aşa-zisele ghiduri de spovedanie. Majoritatea acestor ghiduri au un caracter rigorist, iar unele dintre ele nu îşi au suportul în legislaţia canonică şi nici în practica veche a Bisericii. Credinciosul trebuie să ştie măcar „simptomele“ păcatelor şi nu trebuie să caute o înşiruire fără rost a tuturor păcatelor posibile. Alcătuirea unei liste de pagini întregi de păcate ce vor fi citite automat, fără urmă de pocăinţă nu este indicat, esenţială fiind cercetarea conştiinţei. Rugăciunea trebuie să fie preocuparea primordială a credinciosului care se pregăteşte de spovedanie pentru a fi ajutat să treacă peste anumite ispite şi pentru a-şi linişti sufletul în vederea mărturisirii păcatelor. În cărţile de rugăciune există câteva pagini acordate acestor rugăciuni dinainte şi după spovedanie. Dintre acestea amintim: „Rugăciunea lui Manase împăratul“, diferite rugăciuni de umilinţă către Mântuitorul şi anumiţi psalmi -, toate acestea având în comun faptul că trimit spre o cercetare lăuntrică şi în acelaşi timp oferă un sprijin moral sufletesc. Îndeamnă la ceea ce se numeşte examen de conştiinţă. Acesta presupune o retragere cu sinceritate în intimitatea sufletului unde trebuie să aibă loc cercetarea conştiinţei prin evaluarea proprie, adică ce anume păcate, greşeli, abateri am săvârşit faţă de Dumnezeu, faţă de aproapele şi faţă de noi. Părerea de rău pentru săvârşirea păcatelor, conştientizarea lor, precum şi dorinţa de a nu le mai săvârşi trebuie să caracterizeze atitudinea credinciosului ce se îndreaptă spre scaunul spovedaniei. (Grigore MEŞTEROAIE)