Răspundem cititorilor: Apa cu exces de săruri minerale poate duce la formarea pietrelor la rinichi

Clara S., jud. Sbiu: "Aş dori să ştiu care sunt factorii care favorizează apariţia pietrelor la rinichi. Este de vină apa de băut?"

Prof. Constantin Milică: Factorii favorizanţi ai litiazei renale sunt: - deplasarea rinichilor provocată de eforturi fizice, călărie sau călătorii cu vehicule care produc trepidaţii (căruţă, motocicletă sau bicicletă), declanşând colica renală; - alimentaţie neadecvată mecanismelor proprii de metabolizare (mese copioase cu consum exagerat de cărnuri, lactate, cafea, cacao, ciocolată, ceai negru, ape minerale bogate în săruri); toate acestea pot mări concentraţia în substanţe cristalizabile din urină; - obstacole în eliminarea normală a urinii (adenom de prostată, steatoză uretrală, infecţie urinară, sarcină la femei, paraplegie cu imobilizare la pat); - traumatisme cu leziuni pe căile excretoare renale, inflamaţii şi infecţii locale şi formarea de cheaguri de sânge în jurul cărora se depun sărurile urinare; - afecţiuni invalidante care duc la imobilizare la pat în cazul persoanelor paraplegice, suferinzii care poartă sondă uretrală şi uneori la femei gravide; - compoziţia apei de băut cu exces de săruri minerale; - consumul exagerat de cartofi, cacao, cafea, ceai negru şi alte dulciuri (favorizează precipitarea acidului oxalic), excesul de carne, lapte şi derivate lactate (favorizează precipitarea uraţilor, fosfaţilor şi carbonaţilor), administrarea excesivă de vitamină D şi deficit de vitamină A; - deshidratare excesivă produsă de climă foarte caldă, transpiraţie abundentă, scaune diareice sau vărsături prelungite; - predispoziţie ereditară şi malformaţii congenitale. Simptomele bolii constau din colică renală, în zona celor doi rinichi şi în regiunea lombară (şale), toracică sau apendiculară, cu iradieri în abdomen, spre organele genitale, regiunea inghinală şi coapse. Durerile pot fi acute, aproape de nesuportat (la litiaza oxalică) şi dureri uşoare, surde (la litiaza urică). Treptat apar stări de greaţă, vomă, balonări abdominale, constipaţie, dureri de cap, transpiraţii abundente, agitaţie, anxietate, senzaţie de frig, intensificarea bătăilor inimii, usturimi în uretră, urinare frecventă, uneori cu sânge, puroi şi nisip. În deplasarea lor, calculii provoacă răniri în rinichi sau pe uretere, unde pot să declanşeze infecţii urinare (pielonefrite) şi dificultăţi de urinare, cu febră mare. La durerile violente sunt posibile stări de leşin, survenite mai ales în timpul nopţii. Crizele dureroase sunt alternative, fiind urmate de scurte perioade de acalmie, iar din momentul dispariţiei colicilor renali se instalează poliuremia.