Răspunsuri duhovniceşti: Bucuria Învierii Domnului

Data: 26 Aprilie 2011

Părinte, suntem într-o perioadă cu totul aparte pentru Biserica noastră. Cum aţi putea caracteriza din punct de vedere duhovnicesc aceste zile?

Aceste zile, cu o semnificaţie aparte în viaţa noastră duhovnicească, sunt rânduite de Sfânta Biserică pentru a răsplăti efortul nostru duhovnicesc din perioada Postului Mare. Începând de la Înviere, simţirile noastre, curăţite prin efortul ascetic, sunt încălzite de bucuria care ne este vestită de Sfintele Evanghelii şi de toate celelalte texte liturgice. De fapt, întreaga noastră viaţă se sprijină în aceste zile pe îndemnul cu care îngerul Domnului le-a întâmpinat la mormânt pe femeile mironosiţe: "Bucuraţi-vă!". Iată de ce această săptămână este numită "Săptămâna luminată". Întregul cosmos radiază de lumina Sfintei Învieri, temeliile iadului sunt pustiite, uşile Raiului aşteaptă deschise pe drepţii care "din veac erau ţinuţi în robia fricii de moarte", iar Hristos Domnul binecuvântează "începutul unei alte vieţi veşnice". În această atmosferă, troparul "Hristos a înviat!" se găseşte pe buzele tuturor, de la copii şi până la vârstnici, cu toţii salută marele praznic, purtându-l în case, la serviciu şi peste tot pe unde se află. Cum aţi putea caracteriza dimensiunea dogmatică a acestui mare praznic? Învierea din morţi a Mântuitorului Iisus Hristos este temelia mântuirii noastre, căci "dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră" (I Cor. 15, 14). Patimile, moartea şi Învierea Domnului nostru aduc în lume realitatea mântuirii. Până în momentul acesta, toţi drepţii Vechiului Testament mergeau în iad, din cauza păcatului adamic: "Precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia" (I Cor. 15, 20). Pironindu-Se pe lemnul Crucii, Fiul Omului ne botează prin Sfântul Său Sânge, arvunind întru noi Împărăţia cerurilor. Mărturisirea mântuitoare a tâlharului arată că toate neamurile sunt chemate la Cina Mielului. Din suferinţa Sa a luat naştere Sfânta Biserică, încălzită şi adăpată de Sângele mântuitor şi de apa care izvorăsc din coasta cea împunsă. Sfinţii Părinţi preamăresc în cuvinte înălţătoare solemnitatea acestei perioade. Îmi sunt foarte aproape de inimă cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur: "Pentru Învierea aceasta, nenumărate bunătăţi ni s-au adus nouă. Pentru Învierea aceasta, amăgirea dracilor s-a pierdut, pentru Învierea aceasta luăm în râs moartea, pentru Învierea aceasta trecem cu vederea viaţa aceasta de acum, pentru Învierea aceasta către pofta celor ce vor să fie ne sârguim, pentru Învierea aceasta, deşi suntem înfăşuraţi cu trup, ne vom afla cu nimic mai prejos decât cei fără de trupuri, dacă vom voi. Astăzi s-au făcut biruinţele noastre cele strălucite. Astăzi Stăpânul nostru, după ce a pus biruinţă împotriva morţii şi după ce a stricat tirania diavolului, ne-a dăruit prin Înviere calea către mântuire. Deci toţi să ne bucurăm, să săltăm, să ne veselim! Căci, deşi Stăpânul nostru a biruit şi a făcut biruinţă, totuşi veselia şi bucuria sunt şi ale noastre, căci pe toate le-a lucrat pentru mântuirea noastră". (Diac. Ioniţă Apostolache)