Răspunsuri duhovniceşti: Creştinul trebuie să fie fiu al luminii

Preacucernice părinte Vasile Creţu, care sunt semnificaţiile duhovniceşti ale sărbătorii Botezului Domnului?

Cu botezul în Iordan începe activitatea publică a Mântuitorului Iisus Hristos. Până atunci, El trăise viaţa modestă a locuitorilor din Galileea, deci nu era cunoscut ca Dumnezeu adevărat şi ca Fiu al lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul, cu popularitatea de care se bucura printre contemporani, acreditează dumnezeirea, mesianitatea şi misiunea lui Iisus Hristos. Mântuitorul avea nevoie de această descoperire publică din partea unei personalităţi ca Ioan Botezătorul, pentru că acesta din urmă era un postitor aspru, un vorbitor cu har şi un om intransigent cu păcatul. Ioan Botezătorul este cel care Îl descoperă pe Hristos prin cuvintele "Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii" (In. 1, 29), reluând o profeţie a lui Isaia din Vechiul Testament. În momentul Botezului Domnului, Sfânta Treime se arată în chip deplin: Tatăl, prin glasul care s-a auzit din ceruri: "Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit" (Mc. 1, 11); Fiul, care primeşte botezul de la Ioan, iar Duhul Sfânt se coboară ca un porumbel. Observăm că în Vechiul Testament nu au existat teofanii explicite ale Sfintei Treimii, pentru ca iudeii să nu cadă în politeism sau panteism, abandonând credinţa lor monoteistă, revelată de Dumnezeu şi consemnată de Moise în decalog. O altă semnificaţie o putem desprinde din troparul acestui mare praznic: "În Iordan, botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat. Că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te. Şi Duhul, în chip de porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, mărire Ţie". Iată cum Boboteaza este şi un praznic al luminării. În primele secole ale Bisericii creştine, catehumenii (noii convertiţi dintre iudei şi neamuri) care se botezau cu ocazia acestei sărbători, purtau haine albe timp de o săptămână, iar din această cauză ei se mai numeau şi luminaţi. Cântarea care precedă citirea Apostolului în cadrul Sfintei Liturghii la marile Praznice Împărăteşti şi care urmează imediat după primirea Botezului şi Mirungerii ("Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi-mbrăcat. Aliluia") este o reminiscenţă a acestui vechi şi fascinant ritual creştin. Un creştin trebuie să fie un fiu al luminii, aşa cum ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel, şi este dator să îşi cureţe periodic, prin spovedanie, haina albă a sufletului despre care auzim tot la Taina Sfântului Botez: "Dă-mi mie haină luminoasă, Cela ce te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru". Boboteaza ne duce cu gândul la botezul fiecărui creştin şi, implicit, la harul lui Dumnezeu prin care biruim răul din această lume şi dobândim viaţa veşnică. Părintele Nicolae Steinhardt vorbea minunat despre partea nevăzută a slujbei Sfântului Botez: "Frigul şi întunericul ne pot asedia, răul se poate oşti împotriva noastră, dar nu pot înfrânge cu desăvârşire resorturile noastre lăuntrice, nu ne pot devasta sufletul, deoarece purtăm în noi focul botezului. Suntem botezaţi cu apă, desigur, dar apa aceasta e foc şi e Duh, în chip invizibil, tot astfel cum şi pâinea şi vinul din Sfânta Împărtăşanie nu sunt pâine şi vin, ci Trupul şi Sângele lui Hristos".