Răspunsuri duhovniceşti: De ce vin tinerii la biserică?

Părinte, în ce măsură tinerii mai au printre priorităţile lor viaţa veşnică?

Cei care sunt educaţi din familie, care au avut profesori de religie cu vocaţie şi care le-au deschis minţile spre aşa ceva, care au avut bunici care i-au învăţat să se roage sau i-au dus de mână la biserică, îşi mai aduc aminte. Sunt şi mulţi tineri care nu se numără printre aceştia, dar totuşi caută, caută şi nu ştiu unde să găsească. Dar unii dintre ei reuşesc să ajungă la biserică. Şi apoi încep să se aducă unii pe alţii. După ce găsesc şi se odihnesc în ceea ce facem aici şi văd că aici e adevărul, fac aşa cum făcea Sfântul Apostol Andrei, care zice: "Vino şi vezi!" Şi se aduc unii pe alţi, aşa s-a adunat şi comunitatea de la biserica studenţilor din Haşdeu. Ce ambiţii mai au tinerii din zilele noastre? Cei mai mulţi vor să trăiască bine, unii dintre ei să-şi ajute părinţii, să aibă o casă a lor, unii au şi speranţe mai vedetiste, că vor ajunge cunoscuţi de toată lumea, cinstiţi, iubiţi, şefi de mari firme, dar foarte mulţi speră doar să poată să-şi întreţină o familie, o casă, copii. Durerea mea ca duhovnic este că foarte mulţi se străduiesc zi de zi, fac tot ce se poate, pentru veacul acesta, pentru lumea aceasta, fac foarte multe eforturi, dar foarte puţini dintre ei aleg să facă un mic efort pentru Împărăţia lui Dumnezeu. La vârsta aceasta, a tinereţii, omului i se pare că nu e bolnav, că nu va fi bolnav niciodată, că numai alţii mor, că nu are necazuri, sau şi dacă le are le ia în glumă, socotesc că toţi sunt defecţi în jurul lor, dar ei ar fi perfecţi, sunt ca nişte mici semizei şi cred că binele nu se va sfârşi niciodată, dar cu cât trec anii îşi dau seama că nu numai aici merită să investeşti. Iar cei care îşi dau seama mai repede Îl dobândesc şi pe Dumnezeu, dar dobândesc şi cele ale lumii acesteia, pentru că se împlineşte cu ei cuvântul acela care spune: "Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga". Şi aceştia îi aduc şi pe ceilalţi la biserică. Marea taină pe care o descoperă cei din Biserică este că Dumnezeu e un administrator mai bun al vieţii noastre decât suntem noi înşine. Tu faci tot ce ţine de tine, dar nu te îngrijora continuu, crezând că îţi poţi asigura norocul aici, prin diferite metode. Fiecare încearcă în felul lui să-şi găsească norocul în viaţă, dar aceştia care vin în biserică îşi dau seama că toate acestea nu au valoare, ci valoare are numai căutarea Împărăţiei lui Dumnezeu, iar dacă nu faci aşa, şi acestea se vor sfârşi în amăreală. Mulţi vin cu nişte stereotipuri de acasă nedorind să vină la biserică, dar ca preot le vorbeşti celor care vin la biserică, iar aceia, firesc, îi cheamă pe aceştia, spunându-le: "Vino şi tu să trăieşti ce am trăit eu!", de aceea acum nu mai încap în biserică. Există anumite probleme comune în rândul tinerilor? Ceea ce e frumos la tineri este că ei au probleme de conştiinţă, de existenţă, fiinţiale, angoase, sunt interesaţi de viaţa de dincolo, de ce merită să trăim, au întrebări pe care nu le întâlneşti în alte comunităţi. Am fost preot şi la o comunitate obişnuită, dar acolo sunt alte probleme, specifice unei anumite vârste. Ei bine, tinerii au marea şansă de a avea asemenea întrebări, şi o întrebare importantă între acestea este următoarea: "Există Dumnezeu? Şi dacă există, ce e de făcut?" Şi atunci, am şansa să dau multe răspunsuri tinerilor şi mulţi dintre ei să îşi schimbe viaţa; şi odată cu ei mi-o schimb şi eu, nu am timp să mă aplatizez cu asemenea oameni.