Răspunsuri duhovniceşti: Deprinderea de a face în toate împrejurările semnul crucii

Când trebuie să facem semnul Sfintei Cruci?

Putem face semnul crucii oricând, dar mai ales înainte şi după rugăciune, la culcare şi la trezire, înainte şi după masă, la intrarea şi la ieşirea din casă, înainte de începerea şi după încetarea oricărui lucru şi, mai ales, când ispita dă năvală asupra noastră; într-un cuvânt, în toate împrejurările. Facem semnul crucii la trezirea din somn, ca să agonisim binecuvântarea lui Dumnezeu pentru ziua întreagă, îl facem înainte de culcare, spre a alunga din mintea noastră tot gândul pătimaş, pentru o noapte liniştită; îl facem înainte de rugăciune spre a fi feriţi de împrăştierea şi fuga gândului de la rugăciune; îl facem înainte de a începe lucrul şi după ce l-am terminat, întâi spre a cere ajutor lui Dumnezeu şi pe urmă spre a-I mulţumi pentru ajutorul dat. Tertulian (160-240) mărturiseşte că cei dintâi creştini, ca şi cei din vremea lui, obişnuiau să se închine făcând semnul crucii: „Înainte şi în timpul treburilor, intrând şi ieşind, îmbrăcându-ne, înainte de somn, în toate lucrările noastre, noi ne însemnăm fruntea cu semnul crucii“. Cine capătă deprinderea să se îmsemneze în toate împrejurările cu semnul Sfintei Cruci se poate spune că împlineşte cu prisosinţă cuvântul Sfântului Apostol Pavel, care zice: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi (I Corinteni 10, 31). Deci, să nu ne ruşinăm de Crucea lui Hristos! (Învăţătură de credinţă ortodoxă)