Răspunsuri duhovniceşti: Ecoul milosteniei în viaţa noastră

Părinte, cum trebuie să facem milostenie? Care este rezultatul darului nostru în iconomia înţelepciunii dumnezeieşti?

Despre milostenie Sfinţii Părinţi au scris pagini întregi, izvorâte în mod concret din experienţa personală. Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur, cel considerat "predicatorul milosteniei" şi "dascălul pocăinţei", ne arată modul în care trebuie să facem milostenie: "Nu spre arătarea oamenilor precum se întâmplă la iudei; cei ce dădeau milostenie trâmbiţau, cei ce posteau îşi smoleau feţele lor, iar cei ce se rugau umblau pe uliţe. Şi ce poate fi mai ticălos decât acest lucru când suferă ostenelile, dar se lipsesc de răsplată?" În conştiinţa Sfinţilor Părinţi, milostenia izvorăşte din interior, nefiind desprinsă de dreapta judecată. Această poziţie se fundamentează pe cuvintele Scripturii: "Mai fericit este a da decât a lua" şi "Să nu ştie stânga ce face dreapta ta". Aşadar, milostenia este o necesitate pentru mântuire, însă trebuie trecută prin filtrul raţiunii pentru a nu încuraja lenea sau alte păcate. Cuvintele Evangheliei din Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi este pilduitoare în acest sens, pentru că ori de câte ori vom face milostenie, inima noastră se va îndrepta către Mântuitorul Hristos, Care ne va spune: "Bine slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost pusă, peste multe te voi pune". Deci ori de câte ori vom vedea un sărac strigând în urma noastră, să-l slobozim nu numai cu o bucată de pâine, ci şi cu adevărul izvorât din cuvintele Mântuitorului Hristos. Trebuie să fim conştienţi de faptul că toate avuţiile noastre pământeşti nu sunt decât daruri ale milostivirii lui Dumnezeu. Iată ce ne spune Sfântul Simeon Noul Teolog în acest sens: "Şi bucurie este pentru că nu sunt ale noastre, ci ni le-a dăruit Dumnezeu spre folosul celor împreună cu noi, ca să le risipim cu îndestulare şi fără pizmă, cu bucurie şi cu mărinimie, iar nu din milă şi silă sau din nevoie. Încă şi astfel e îndemnul. Să împărţim cu bucurie cele adunate în nădejdea făgăduinţei celei credincioase pe care ne-a făcut-o Dumnezeu că ne va da însutită plată pentru acesta". Cât de importantă este milostenia pentru viaţa noastră? Scopul milosteniei este de a-l face pe cel sărac mai bogat sufleteşte în apropierea sa de Dumnezeu. În această pedagogie cel leneş poate renunţa la păcatul său, cel egoist poate deveni mai bun şi mai darnic. Cei care vor împlini faptele milosteniei vor primi iertare de păcate de la Dumnezeu, după cuvântul Apostolului Iacov: "Judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă şi mila biruieşte în faţa judecăţii" (Iacov 2, 13).