Răspunsuri duhovniceşti: Iisus a fost crucificat după metoda romană

Aseară am văzut cu toţii, la denie, Patimile cele mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos. Cele douăsprezece lecturi din Sfintele Evanghelii ale slujbei acesteia sunt citirea completă a relatărilor celor patru Evanghelii despre suferinţele Mântuitorului, despre răstignirea şi moartea Sa pe Cruce. Slujba de aseară a fost aceea a Sfintei şi Marii Vineri în care suntem astăzi, urmând ca, în această seară, să mergem la Prohodul Domnului, să plângem împreună pogorârea Lui în mormânt.

În Sfânta şi Marea Vineri, pomenim Răstignirea Domnului Iisus Hristos pe Cruce, pe Golgota, în afara Ierusalimului. Despre crucificare vorbeşte preotul Constantin Pătuleanu, profesor de discipline istorico-biblice la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Craiova. „Crucificarea se practica cu aproape şase secole î.d.Hr. În anul 337, Constantin cel Mare a desfiinţat pedeapsa cu moartea prin crucificare, din respect pentru Iisus Hristos, care a murit pe Cruce. Se crede că primii care au practicat moartea pe cruce au fost perşii, au urmat apoi egiptenii, cartagienii şi apoi romanii. Romanii au fost cei care obligau condamnatul să-şi care crucea până la locul răstignirii. Corpul condamnatului era fixat pe cruce prin cuie, iar deasupra capului, pe o tăbliţă, era scrisă vina sau acuzaţia respectivului. La moarte prin crucificare erau condamnaţi acei oameni care erau certaţi cu legea, răufăcătorii, piraţii, sclavii, unori chiar politicienii sau anarhiştii religioşi, sau cei care nu aveau drepturi civile. În Sfânta Scriptură se face referire la faptul că Hristos şi-a dus singur Crucea, dar, atunci când s-a înclinat sub povara ei, a fost silit Simon Cireneanul, care se întorcea de la ţarină, să ducă crucea lui Iisus (Matei 27, 32). Asta înseamnă că Hristos a fost răstignit după modelul roman, adică cu braţele întinse pe cruce; cuiele i-au străpuns palmele şi picioarele. Sf. Apostol Toma spune: „Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede“. (Ioan 20, 25) Martorii lui Iehova cred, fără temei, că Iisus a fost răstignit pe un lemn (stâlp), cu un singur cui bătut în mâinile suprapuse deasupra capului. Mai nou, în serialul difuzat chiar în Săptămâna Mare de BBC, se induce ideea că Iisus a fost răstignit în poziţie fetală. Producătorul, Simon Elliott, apără această formă de răstignire afirmând că „scena crucificării (cu braţele deasupra capului, cuiele fiind bătute în antebraţe, iar picioarele fiind adunate spre abdomen - n.n) doreşte să păstreze acţiunea cît mai aproape de adevărul istoric“(!?). Imaginea clasică a crucificării lui Iisus, cu braţele întinse, susţine producătorul, nu se potriveşte cu dovezile istorice. Iar argumentul ar fi acela că, prin anul 1968, s-ar fi descoperit, lângă Ierusalim, un schelet al unei persoane crucificate în poziţie fetală. De ce moartea pe cruce şi nu orice fel de altă moarte? Trei evenimente majore au marcat viaţa lui Hristos pe pământ: Naşterea în ieslea din Bethleem, Intrarea în Ierusalim, şi Răstignirea pe Cruce, cea mai cumplită formă de moarte, pe atunci, şi cea mai ruşinoasă. Viaţa lui Hristos pe pământ a fost marcată de smerenie (chenoză). El S-a smerit pe Sine, pentru a fi pildă multora. A murit pe Cruce pentru ca aceasta să devină scară spre cer. Şi a fost răstignit cu braţele deschise pentru ca, în gestul de supremă jetfă, să îmbrăţişeze întreaga creaţie şi întreaga umanitate. Crucea lui Hristos devine, astfel, pentru noi toţi, o şansă pentru libertate: Baraba nu putea să-şi redobândească libertatea fără El; o şansă pentru veşnicie: tâlharul din dreapta nu putea să moştenească raiul fără Hristos alături; o şansă pentru un nou început: fără jertfa de pe cruce, omul nu ar fi avut posibilitatea unei noi vieţi în Hristos“. (Material realizat de Ciprian BÂRA)