Răspunsuri duhovniceşti: Ne regăsim cu toţi sfinţii lui Dumnezeu

Părinte Constantin Naclad, de ce a hotărât Biserica ca după Duminica Pogorârii Duhului Sfânt, întâia duminică, numită a Tuturor Sfinţilor, să fie şi Duminica după care va începe postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel?

Sunt două momente distincte în această rânduială. Mai întâi faptul că odată cu pogorârea Duhului Sfânt, care semnifică îmbrăcare cu putere de sus a Sfinţilor Apostoli şi începutul întăririi lor spre misiunea răspândirii Cuvântului lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt, care mai încolo va lucra în Biserică prin toţi cei plăcuţi lui Dumnezeu. Odată cu aceasta sigur că Biserica a rânduit ca toţi sfinţii la începutul existenţei omenirii, cei cunoscuţi şi cei necunoscuţi, să fie pomeniţi într-o singură duminică, aceasta ca un semn al faptului că Duhul lucrează în oameni şi că lucrarea lui se face văzută prin faptele acestor fraţi întru Hristos. În al doilea rând, această duminică face şi un început al unei alte perioade din anul bisericesc şi este deopotrivă şi o duminică specială în care ne regăsim într-un fel cu toţi cei care au îndrăzneală către Dumnezeu, pentru că sfinţii sunt cei plăcuţi lui Dumnezeu. Aşa cum la început în Biserică erau numiţi sfinţi toţi cei botezaţi în numele Mântuitorului Iisus Hristos, ţineau poruncile Lui, primeau Trupul şi Sângele Lui în fiecare zi, acum noi, prin ei, avem îndrăzneală către Dumnezeu. Totodată această duminică este şi începutul postului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Într-un mod fericit se împleteşte astfel cinstirea tuturor sfinţilor cu cinstirea a doi corifei, care au împlinit misiunea în chip strălucit de a răspândi Evanghelia până la capăt, cu preţul vieţii, păzind poruncile date lor de către Mântuitorul Hristos. De aceea Postul Sfinţilor Apostoli este un post în care cinstim nu numai pe aceşti doi Sfinţi Apostoli, ci şi misiunea lor, rolul lor în Biserică, şi o facem prin post, înfrânare, pentru că învăţăm de la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel că înfrânare este un mod de a împlini porunca Mântuitorului Iisus Hristos. Prin post, înfrânarea ne opreşte de la cele îngăduite ale trupului pentru a câştiga cele mai de preţ, adică Împărăţia lui Dumnezeu şi viaţa veşnică. Cum ar trebui să se comporte credinciosul în acest post? Are ceva deosebit de celelalte posturi? Postul acesta, la fel ca şi celelalte trei posturi din an, are cinci componente principale. Abţinerea de la mâncare este sigur numai o componentă a postului, mai apoi în post se înmulţesc rugăciunea, faptele bune, se duce o luptă mai intensă cu păcatul şi patimile, şi desigur postul mai este însoţit de abstinenţă, deoarece postul este un timp de înfrânare de la toate cele ale trupului şi deschiderea inimii către cele ale duhului, către Împărăţia lui Dumnezeu. Comportamentul din acest post trebuie legat de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, pe care trebuie să-i avem model înaintea ochilor. Urmăm modelul lor şi prin calea postului. Aceştia ne oferă un model de misiune şi jertfă demn de urmat pentru fiecare creştin.