Răspunsuri duhovniceşti: Omniprezenţa lui Dumnezeu

Un articol de: Pr. George Aniculoaie - 25 Iunie 2010

Preasfinţite Părinte Episcop Daniil, cum exprimau părinţii pustiei adevărul despre conştiinţa prezenţei şi atotprezenţei lui Dumnezeu?

Am să vă spun o poftegmă: "Călătorea odinioară avva Daniil şi avva Ammoi. Şi a zis avva Ammoi: când vom şedea şi noi la chilie, părinte? Zis-a avva Daniil lui: cine ia de la noi pe Dumnezeu acum? Dumnezeu este în chilie şi iarăşi Dumnezeu este în afară de chilie." (Patericul egiptean, avva Daniil 5) Răspunsul inspirat al avvei Daniil din apoftegma de mai sus, dat avvei Ammoi în vremea călătoriei celor doi, exprimă adevărul despre conştiinţa prezenţei şi atotprezenţei lui Dumnezeu pe care o avea avva Daniil şi trăirea avvei în lumina acestei prezenţe şi a acestui adevăr revelat, existenţial şi dogmatic. "Dumnezeu este în chilie şi iarăşi Dumnezeu este în afară de chilie" însemnează că Dumnezeu umple totul cu fiinţa, harul, iubirea, lumina, existenţa, prezenţa, lucrarea şi providenţa Sa. Atât în chilie sau în cămara cea mai dinlăuntru, cât şi în afară de chilie, atât în biserică, cât şi în afară de biserică, prin Liturghia de după Liturghie, noi trebuie să fim conştienţi, la maximă intensitate posibilă, de adevărul acestor taine şi de taina acestui adevăr. Cum putem ajunge la un asemenea grad de conştiinţă? Prin coborârea sau kenoza lui Iisus Hristos în cotidianul nostru şi în contemporaneitatea noastră. Aceasta înseamnă a privi şi a primi toate lucrurile mari şi mici din lume şi din viaţă, la toate nivelurile şi treptele, de la cele mai înalte până la detaliile şi amănuntele cele mai mărunte, în şi prin lumina revelaţiei creştine, biblice şi patristice. Iisus este prezent în cotidian pentru că nu poate lipsi de niciunde şi nu poate fi absent de nicăieri. Întemeiaţi pe această credinţă, viaţa ne-ar putea fi mai liniştită, mai senină şi mai echilibrată, pentru că El Însuşi a spus-o: "Iată Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului" (Matei 28, 20). A trăi cu Iisus în cotidian printr-o stare de credinţă, iubire, rugăciune, trezvie, smerenie şi umilinţă, însemnează a veni la El împreună cu "toţi cei osteniţi şi împovăraţi", a afla odihna Lui pentru sufletele noastre, luând jugul Lui cel bun şi povara Sa cea uşoară (cf. Matei 11, 28-30). Trăind cu Iisus Hristos în cotidian, adică în fiecare zi, în orice timp şi în orice loc, însemnează a te hrăni din mana cea cerească a Cuvântului Său revelat în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie şi din Pâinea cea vie, cerească şi euharistică, a te adăpa din apa cea vie a harului Său prin Duhul Sfânt şi a-ţi simţi cotidianul vieţii umplut şi transfigurat de prezentul veşniciei, în "lumina lui Hristos care luminează tuturor". Astfel, Cel ce şade de-a dreapta Tatălui întru slavă este prezent, tainic şi adevărat, cu noi în cotidian. Psalmistul David spune: "Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este, ca să nu mă clatin" (Psalmul 15, 8). Trăirea cu Iisus în cotidian, cugetarea la El, având gândul minţii şi simţirea inimii spre El, te răpeşte în lumea ideilor sau a raţiunilor divine devenite raţiuni ale lucrurilor, sfinţindu-ţi şi transfigurându-ţi realul, lume în care gândurile cele veşnice ale lui Dumnezeu se întrepătrund cu gândurile frumoase, luminoase, curate şi sfinţite ale tuturor oamenilor, din toate timpurile şi locurile. Prezenţa luminoasă şi atotprezenţa iubitoare a lui Iisus Hristos în cotidianul lumii şi al vieţii noastre personale umple cu harul Său şi cu binecuvântarea Sa cele "treizeci de potire de aur" din vasele şi odoarele templului sfânt din Ierusalim (I Ezdra 1,10), spre împărtăşirea îmbelşugată a vieţii lăuntrice trăite împreună cu Hristos.