Răspunsuri duhovniceşti: Păcatele noastre nu sunt mai presus de milostivirea lui Dumnezeu

Cred că Domnul nu îmi va ierta păcatele, ce să fac?

Dacă cineva acordă încredere insuflării demonilor şi primeşte gândurile lor potrivit cărora el nu se va mântui, că va fi osândit, lepădat de Dumnezeu, predestinat pieirii, sufletul unui asemenea om (dacă el nu se pocăieşte) va fi atras de diavoli la ei, deoarece prin deznădejdea lui respinge răscumpărarea şi nimiceşte mila lui Dumnezeu şi, asemenea lui Cain, socoteşte că păcatul său este mai presus de milostivirea lui Dumnezeu. Ce folos aduce mustrarea de sine? Calea spre desăvârşire este mustrarea de sine. Ea constă în faptul de a ne mustra întotdeauna pentru toate, de a ne învinui cu privire la toate şi de a nu da vina pe ceilalţi. Mustrarea de sine îl izbăveşte pe nevoitor de păcătosul obicei de a osândi, întăreşte pacea lui sufletească, fiindcă cel ce se învinuieşte pe sine cu privire la toate nu se mânie şi nu se supără pe nimeni. Ce anume trebuie să-I cerem lui Dumnezeu cel mai mult? Cu lacrimi trebuie să-I cerem lui Dumnezeu smerenie, dragoste şi chibzuinţă. Cum să mergem la biserică pentru ca mersul acesta să fie mântuitor? Să mergi la biserică nu pentru mângâiere şi dulceaţă duhovnicească, nu pentru cântare armonioasă - să ai toate acestea pe planul doi -, ci să mergi pentru har, pentru curăţirea sufletului, cu sentimentul pocăinţei, nu atât să te desfeţi cu cântarea cât să-ţi cunoşti şi să-ţi plângi păcatele tale. (1.000 de întrebări şi răspunsuri despre viaţa duhovnicească)