Răspunsuri duhovniceşti: „Pentru ce plângi, când îţi este cu putinţă a câştiga pentru cel răposat atâta ajutor“

Îi ajută pe cei plecaţi de la noi pomenirile pe care le fac pentru ei cei rămaşi în urmă?

„Nu degeaba s-au pus acestea şi nici în zadar nu facem pomenire la Sfintele Taine pentru cei duşi de la noi, şi pentru dânşii ne apropiem de sfântul jertfenic, rugându-ne Mielului Celui ce stă de faţă, Celui ce a ridicat păcatul lumii -, ci pentru ca prin aceasta să li se aducă o mângâiere. Şi nici nu în zadar strigă cel ce stă înaintea jertfelnicului în vreme ce se săvârşesc înfricoşatele Taine: «Pentru toţi cei adormiţi întru Hristos şi pentru cei ce fac pomenire de dânşii». Că cele ale noastre nu sunt doar scenă de teatru - să nu fie una ca aceasta! -, ci toate acestea se săvârşesc după porunca Duhului Sfânt. Deci, iubiţilor, să îi ajutăm, şi pomenire să facem pentru dânşii. Căci dacă pe fiii lui Iov îi curăţa jertfa tatălui lor, pentru ce să te îndoieşti că, făcând şi noi jertfe pentru cei duşi de aici, nu li se va face vreo mângâiere? Dumnezeu obişnuieşte a acorda har şi celor pentru care ne rugăm, iar aceasta ne-a arătat-o Pavel, zicând «Ajutorând şi voi pentru noi cu rugăciunea, ca pentru darul cel către noi din partea multor feţe, prin mulţi să se mulţămească pentru noi» (2 Cor. 1, 11). Să nu ne îngreuiem ajutând pe cei răposaţi, aducând pentru dânşii prinoase şi cerând a se săvârşi rugăciuni pentru dânşii, căci ne stă de faţă jertfa de curăţire obştească a lumii întregi. Pentru aceea tocmai îmbărbătându-ne atunci, ne rugăm pentru lumea întreagă şi-i chemăm împreună cu mucenicii, cu mărturisitorii, cu preoţii, fiindcă un trup suntem cu toţii, chiar dacă unele mădulare ar fi mai strălucite ca altele; şi este cu putinţă a le câştiga din toate părţile iertarea păcatelor lor, prin rugăciuni, prin darurile ce le aducem şi prin ajutorul celor ce-i chemăm pentru dânşii. Deci, pentru ce eşti tristă, pentru ce plângi, când îţi este cu putinţă a câştiga pentru cel răposat atâta ajutor pentru iertarea păcatelor lor? Dar poate că tu ai rămas singură şi ai pierdut pe sprijinitorul tău. Aceasta să n-o spui niciodată, fiindcă nu ai pierdut pe Dumnezeu. Întrucât deci Îl ai pe Dumnezeu, el îţi va fi mai bun decât orice bărbat, tată, fiu şi ocrotitor, căci chiar trăind acela, El a fost care a făcut totul“. (Sfântul Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola Întâi către Corinteni)