Răspunsuri duhovniceşti: „Poarta de intrare în creştinism“

Preacucernice părinte Gheorghe Pârva, ţinând cont că anul acesta a fost decretat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept "Anul Tainei Sfântului Botez şi al Cununiei", vorbiţi-ne despre prefigurarea Botezului creştin în Scriptura Vechiului Testament.

Există multe locuri în Vechiul Testament unde se oglindeşte, ca prin ghicitură, Taina Botezului creştin. Să ne gândim doar la circumciziunea iudaică, ce avea ca rol ferirea poporului iudeu de patimi, întocmai ca botezul creştin care ne curăţeşte în primul rând de păcatul strămoşesc, precum şi de eventualele păcate personale. În alt loc, la cartea Ieşirii, ne sunt istorisite momentele trecerii poporului iudeu prin Marea Roşie. De asemenea, este cunoscut scripturistic faptul că, în pustie, evreii au fost adăpaţi de Moise cu apa pe care a scos-o cu toiagul din stâncă, şi aceasta fiind tot o prefigurare a botezului creştin: "Şi toţi, aceeaşi băutură duhovnicească au băut, pentru că beau din piatra duhovnicească ce îi urma. Iar piatra era Hristos" (I Cor. 10, 4), ne spune mai târziu Marele Pavel. În timpul potopului, Dumnezeu a curăţit lumea de nelegiure, salvându-l doar pe Noe, un om drept şi curat cu inima: "îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă. Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi" (I Pt. 3, 20-21). De asemenea, ultimul mare profet al Vechiului Testament, Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, boteza cu apă pe cei care veneau la Iordan pentru a se căi de păcate şi pentru a trăi în pocăinţă. El a deschis calea adevăratului botez, "din apă şi din Duh", săvârşit de Însuşi Mântuitorul Hristos, Fiul lui Dumnezeu Înomenit. Când a fost instituită oficial această primă Taină a Bisericii? Atunci când Hristos le-a spus Apostolilor Săi: "Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin" (Mt. 28, 19-20). În primele veacuri creştine, credincioşii primeau Botezul cu credinţa în a doua venire a Mântuitorului Hristos. Era o oportunitate de a fi împreună cu Dumnezeu, de a vieţui aproape de El şi de a ieşi din robia păcatului şi a morţii. Pecetea aceasta se imprima profund în existenţa celui botezat, acesta devenind fiu al Împărăţiei celei veşnice. Prin Botez creştinul devine profet, adică se face dator să răspândească învăţătura Bisericii, întocmai cum a fost ea predată de Sfinţii Părinţi. Oamenii botezaţi devin un singur trup şi părtaşi ai dumnezeiescului dar şi har: "Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat" (I Cor. 12, 12-14). În concluzie, Botezul este poarta de intrare în creştinism. De reţinut este şi faptul că Botezul a fost singura Taină menţionată în Simbolul de credinţă alcătuit la al II-lea Sinod Ecumenic de la Constantinopol, în anul 381.