Răspunsuri duhovniceşti: „Roagă-te şi zi: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh“

Preasfinţite părinte Daniil, patericul egiptean este plin cu modele de rugăciune. Cum se rugau monahii în pustia Egiptului?

Am să vă spun o apoftegmă: "Spunea oarecare din bătrâni, că a mers dracul la un bătrân în chip de monah şi bătând la uşă, a deschis bătrânul şi a zis: Fă rugăciune! Iar dracul a zis: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Şi iar a zis bătrânul: Roagă-te şi zi: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Iar dracul, fiind ars ca de foc, a fugit" (Patericul egiptean, XXII, 20). Dacă, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel, "însuşi Satana se preface în înger al luminii" (II Corinteni 11,14), cu atât mai mult şi mai uşor vrăjmaşul diavol, putând lua chip de monah, bate la uşa chiliei unui adevărat şi încercat monah, înzestrat cu darul deosebirii duhurilor, care ştie să-l legitimeze pe neaşteptatul vizitator prin rostirea doxologiei mici: "Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin", fapt care îl arde şi îl alungă pe vrăjmaşul care nu poate nici rosti, nici auzi cuvintele de foc ale slavosloviei, prin care preamărim pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat. De aceea, Biserica lui Hristos a rânduit prin Sfinţii Părinţi ca rugăciune a rugăciunilor şi început al rugăciunilor rostirea şi cântarea cuvintelor doxologiei mici, care îşi au rădăcina şi temeiul în cântarea îngerilor din noaptea de la Betleem "Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu…" (Luca 2, 14) şi în porunca Mântuitorului Iisus Hristos, de după Înviere, dată sfinţilor Săi ucenici şi apostoli, de a merge, de a învăţa şi de a boteza toate neamurile "în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" (Matei 28, 19). Cum putem înţelege expresia "Roagă-te şi zi"? Este o poruncă şi un îndemn, un imperativ şi o necesitate, o legitimare şi o identitate a creştinului şi a monahului, o pecete şi o amprentă care defineşte autenticul şi îl deosebeşte de fals, rătăcire şi amăgire. Mereu vrăjmaşul diavol se mulţumeşte cu compromisuri şi jumătăţi de măsură, recunoaşte slava lui Dumnezeu dată de îngeri şi de oameni, în cer şi pe pământ, dar nu i-o oferă niciodată, pentru că nici nu mai poate în împietrirea şi în încremenirea lui veşnică în rău şi în propria-i răzvrătire şi osândă. Ştie că Dumnezeu este şi va fi preaslăvit "şi acum şi pururea şi în vecii vecilor", dar el nu vrea şi nici nu mai poate să vrea să aducă acum "Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh", precum călugărul, neîncetat rugător în taina chiliei sale. Dar nu numai diavolul, ci şi omul sau partea din omenire care nu aduce conştient, mereu, de bunăvoie şi din dragoste "Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh", prin rânduiala şi viaţa Bisericii celei adevărate a lui Iisus Hristos, se poate simţi "ars ca de foc", rătăcitor prin ţinut demonic, interior şi exterior, de Ghergheseni şi Gadareni, până când Hristos va veni a doua oară ca să rupă lanţurile şi să sfărâme obezile şi să-l aşeze pe omul modern şi contemporan "îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Iisus" (Luca 8,35). "Roagă-te şi zi" Împărate ceresc, Prea Sfântă Treime şi Tatăl nostru. "Roagă-te şi zi" rugăciunile de umilinţă, catisme de psalmi, acatiste şi paraclise. "Roagă-te şi zi" rugăciunea isihastă a minţii şi a inimii "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul". "Roagă-te şi zi" Doamne iartă-mă, Doamne ajută-mă, Doamne scapă-mă, Doamne nu mă lăsa, Doamne nu mă părăsi, Doamne fii cu mine, Doamne fie voia Ta!