Răspunsuri duhovniceşti: „Să descoperim frumuseţea vieţii de familie!“

Un articol de: Pr. George Aniculoaie - 10 Noiembrie 2012

Răspunsuri oferite de pr. Vasile Gavrilă, de la Biserica "Sfântul Nicolae" - Rusă, Paraclis universitar, din Bucureşti.

Preacucernice părinte Vasile Gavrilă, slujiţi în mijlocul studenţilor de două decenii. Ce sfaturi le daţi celor care vor să-şi întemeieze o familie? Am încercat întâi de toate să promovăm o viaţă curată înainte de căsătorie, pentru că mulţi îşi încep viaţa intimă, viaţa de cuplu înainte de a fi un cuplu. Trebuie să formăm această conştiinţă a curăţiei înainte de căsătorie. Pentru că de multe ori fetele rămâneau însărcinate, nu erau cu studiile terminate, nu erau căsătorite, nu aveau un cămin, şi atunci prea simplu recurgeau la avorturi. Apoi, având acest fond, am încercat ca tinerii să descopere frumuseţea vieţii familiale sub umbrela Bisericii pentru faptul că scopul căsătoriei nu este naşterea de prunci, scopul unirii conjugale dintre bărbaţi şi femeie este naşterea de copii, dar scopul căsătoriei este desăvârşirea, este sfinţirea cuplului, iar în final îndumnezeirea. Şi atunci accentul vieţii lor nu mai cade numai pe partea materială, pe partea pur terestră şi nici pe viaţa conjugală. Ele se completează una pe cealaltă. În timpul Tainei Cununiei noi ne rugăm pentru sfinţire, desăvârşire, pentru naştere de prunci, pentru păstrarea fidelităţii şi pentru armonia spirituală între sufletele celor doi şi între trupurile lor. Este clar că acest aspect nu este de neglijat, numai că el trebuie puţin dirijat. Se întrepătrunde cu viaţa duhovnicească, cu rugăciunea, cu postul, cu participarea la Sfânta Liturghie, cu o preocupare deosebită, mai ales în plan spiritual, adică tandreţe, gingăşie. Dar totuşi, de ce se uită toate aceste aspecte? Pentru foarte mulţi viaţa de cuplu se rezumă la asigurarea unei baze materiale şi la viaţa conjugală, trupească, din păcate. Şi atunci când nu este echilibrată, sigur că apar neplăceri. Dar, descoperind frumuseţea vieţii de familie, apare iubirea de copii se împrietenesc cu Biserica. Tinerele şi-au descoperit vocaţia maternă, bărbaţii pe cea paternă. Sunt foarte mulţi tineri care au devenit taţi şi care mărturisesc că regretă că nu au timp suficient să stea cu copiii lor, ceea ce înseamnă că ei nu se impacientează când mai apare un copil în familia lor.