„Receptarea operei părintelui Dumitru Stăniloae astăzi“

Lucrările Congresului Internaţional de Teologie „Receptarea operei părintelui Dumitru Stăniloae astăzi“ au continuat ieri, 4 octombrie, cu alte patru sesiuni în Sala „Conventus“ a Palatului Patriarhiei. Fiecare sesiune a cuprins o secţiune dedicată dezbaterilor în cadrul cărora participanţii au avut posibilitatea să solicite completări sau să nuanţeze informaţiile din prelegerile susţinute.

 

În a doua zi a congresului dedicat comemorării părintelui profesor Dumitru Stăniloae, lucrările sesiunii a V-a au fost moderate de pr. prof. dr. Dumitru Megheşan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Oradea. Primul referenţiar al sesiunii a fost părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard, Parohia Louveciennes, Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale, care a susţinut comunicarea „Hristos, supremul Ipostas dintre ipostasurile create, la părintele Stăniloae“, temă de mare actualitate în ceea ce priveşte antropologia, mai ales în Franţa, care cunoaşte o profundă criză spirituală. „Faptul că, prin unirea ipostatică, Cuvântul S-a făcut Ipostasul suprem al ipostasurilor create, după cum ne arată părintele Dumitru Stăniloae, este de cea mai mare importanţă pentru istoria umanităţii; de o importanţă covârşitoare pentru vremea noastră dacă ştim să înfăţişăm, pe acest temei, viaţa în Hristos ca fiind calea supremei împliniri pentru persoana creată, viaţa creştină ca fiind tot ce poate fi mai umanizant pentru fiinţa umană. Mărturia părintelui Dumitru îi întăreşte pe creştinii zilelor noastre, oferindu-le, pentru cateheză, pentru pastoraţie şi pentru misiune la cei care încă nu cred, elementele unei propovăduiri pozitive, constructive şi convingătoare. Pentru aceasta, aducem slavă lui Dumnezeu Care a dăruit asemenea harismă profetică robului Său, părintele Dumitru Stăniloae de fericită pomenire“, a spus părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard.

 

În continuare, prof. dr. Sergey Chiursanov, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Moscova, a accentuat direcţiile principale ale antropologiei teologice ortodoxe contemporane, dezvoltată de părintele Dumitru Stăniloae în contextul identificării consecinţelor cunoaşterii creştine trinitare a lui Dumnezeu.  Pr. prof. dr. Adrian Niculcea, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Constanţa, a evidenţiat o altă temă actuală din vasta operă teologică a părintelui Dumitru Stăniloae, şi anume natura persoanei umane. „Deschis faţă de unele curente ale filosofiei timpului său, părintele Stăniloae a încercat să utilizeze în beneficiul teologiei ortodoxe şi filosofia personalismului, larg răspândită mai ales în America începutului de secol XX. Părintele Stăniloae a preluat astfel ideea că Dumnezeu este prima şi cea mai înaltă manifestare a ideii de persoană, dar şi pe aceea că persoana umană este realitatea ontologică fundamentală a lumii noastre. Acelaşi lucru avea să facă mai târziu şi filosoful grec Christos Yannaras pentru gândirea teologică greacă, încercând să valorizeze pentru viziunea ortodoxă modernă ideea de persoană. Spre deosebire de filosoful grec şi de mulţi alţii, care au adoptat această perspectivă, părintele Stăniloae a refuzat modul în care înţelege filosofia modernă ideea de persoană preferând vechea viziune patristică. Persoana umană este acea prismă fundamentală prin intermediul căreia cunoaştem şi valorizăm atât lumea în mijlocul căreia trăim, cât şi pe Însuşi Dumnezeu ca temei al acesteia. Prin prisma persoanei noastre nu cunoaştem însă lucrurile aşa cum ne apar ele nouă, marcate de categoriile finite ale aparatului nostru cognitiv, cum susţine filosofia modernă, ci, progresiv, le cunoaştem aşa cum le-a gândit Dumnezeu Însuşi din veşnicie, adică prin prisma «categoriilor eternităţii»; le cunoaştem în temeiurile lor necreate. Dacă în limitele cunoaşterii raţionale, ştiinţifice, aflăm «cum» funcţionează lucrurile care alcătuiesc lumea noastră şi lumea însăşi în ansamblul ei, în limitele cunoaşterii teologice aflăm «de ce» există ele aşa şi nu altfel, aflăm adică sensul pentru care ele există şi putem să dăm răspuns celebrei întrebări a multora din filosofii moderni, printre care şi Heidegger însuşi, «De ce există mai degrabă ceva decât nimic?»“, a concluzionat părintele Adrian Niculcea. 

Părintele lect. dr. Gheorghe Holbea, prodecanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, a reliefat implicaţiile apariţiei Filocaliei româneşti pentru teologia şi viaţa bisericească, „veritabil far de lumină într-un context dominat de întuneric şi beznă“. „Originile neo-sintezei patristice din secolul XX sunt înfipte în solul Filocaliei din care au rodit treptat direcţiile noi şi creatoare ale teologilor ortodocşi în demersul lor de redobândire a «cugetului patristic». Actualitatea şi eficienţa Filocaliei româneşti constau, pe de o parte, în faptul că reprezintă una dintre cele mai importante surse ale renaşterii patristice din secolul XX, iar, pe de altă parte, în faptul că Filocalia este o voce profetică pentru omul bântuit de ideologiile totalitare, oferind viziunea autentică asupra a ceea ce reprezintă persoana umană şi dând mărturie creştină în vremi de dezorientare şi haos antropologic. 

 

În societatea postmodernă, confruntată cu fenomene ca secularizarea şi globalizarea, violenţa sub toate formele şi aspectele ei, cu individualismul ca o cultivare exagerată a sinelui, cu progresul tehnic şi cel ştiinţific ce au transformat omul în maşină şi numeroase alte forme degradante ce atentează la taina persoanei, la demnitatea şi valoarea unică a acesteia, adevărul filocalic creionează în manieră corectă taina persoanei umane în comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii“, a subliniat părintele Gheorghe Holbea. 

 

Pr. prof. univ. dr. Ioan Tulcan, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad, a surprins particularităţi din viziunea părintelui Dumitru Stăniloae cu privire la teologie şi teologi şi a arătat modul receptării operei sale în teologia românească. „La 20 de ani de la trecerea la viaţa veşnică a părintelui Dumitru Stăniloae, teologia ortodoxă românească trebuie să facă un pas mai departe în ceea ce priveşte cunoaşterea, aprofundarea, evaluarea şi receptarea teologiei sale, pentru ca teologia noastră de astăzi să poată avea în permanenţă un înainte-mergător de asemenea anvergură care s-o inspire, s-o încurajeze, s-o motiveze pentru a rămâne mereu vie, proaspătă şi creatoare, după cum ne îndemna însuşi părintele Stăniloae“, a spus părintele Ioan Tulcan.  

 

Ultimul referenţiar al sesiunii a V-a a fost publicistul Costion Nicolescu care a semnalat atât modul receptării părintelui Dumitru Stăniloae în cultura laică, cât şi felul în care prezenţa părintelui a influenţat pe cei care l-au cunoscut. 

A şasea sesiune a Congresului Internaţional de Teologie „Receptarea operei părintelui Dumitru Stăniloae astăzi“ a fost moderată de pr. prof. dr. Viorel Ioniţă, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. 

 

Sesiunea a fost deschisă de părintele profesor Valer Bel de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, care a susţinut prelegerea intitulată „Teologia mărturisitoare a părintelui Dumitru Stăniloae şi receptarea ei în teologia academică românească“. „Părintele Dumitru Stăniloae s-a străduit să definească identitatea teologiei ortodoxe, a definit şi înnoit teologia ortodoxă, întrucât a exprimat, în categoriile filosofiei personaliste şi existenţiale, cea mai bună tradiţie patristică în contextul marilor transformări care au marcat secolul  XX şi a devenit prin aceasta un «clasic» al teologiei ortodoxe. Opera sa este o sinteză neopatristică creatoare, în care dogmele credinţei, viaţa liturgică şi experienţa mistică a Bisericii se întrepătrund şi se evidenţiază reciproc. În ea se vede o dinamică vie a sintezelor rezultate din adâncirea marilor teme ale credinţei şi vieţii Bisericii, în dialog cu nevoile misionare contemporane“, a subliniat pr. prof. univ. dr. Valer Bel.

 

În continuare părintele profesor Sterea Tache de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti a vorbit auditoriului despre „Contribuţia cosmologică şi antropologică a părintelui Dumitru Stăniloae. Receptarea lor în Teologia românească“. „Cosmologia şi antropologia părintelui Dumitru Stăniloae sunt concepute şi dezvoltate în contextul relaţiei Dumnezeu - om - creaţie. În argumentarea sa teologică el porneşte de la ideea că atât lumea nevăzută, cât şi cea văzută arată existenţa unui Dumnezeu bun, liber şi conştient. Structura logică a Treimii este asociată cu bunătatea, iar aceasta nu poate fi separată de libertate, în sensul că Dumnezeu creează atunci când vrea şi cum vrea. Astfel, Treimea explică atât existenţa generală a lumii, cât şi faptul că aceasta nu se poate confunda cu El“, a spus pr. prof. univ. dr. Sterea Tache. Părintele profesor a mai arătat că raţionalitatea creaţiei ocupă un loc important în gândirea părintelui Dumitru Stăniloae, iar atât omul, cât şi celelalte segmente ale creaţiei îşi au raţiunile lor eterne în Logosul divin sau în Raţiunea supremă.

Conf. dr. Adrian Lemeni, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, a vorbit despre contribuţiile apologetice ale teologiei părintelui Dumitru Stăniloae şi relevanţa acestora în contextul actual. El a arătat că părintele Dumitru Stăniloae se angajează în continuitate cu duhul marilor Sfinţi Părinţi ai Bisericii, realizând o deschidere remarcabilă în teologia secolului XX. De asemenea, a subliniat faptul că părintele Dumitru Stăniloae prezintă apologia ca o mărturie şi o mărturisire a Ortodoxiei în contextul specific al lumii contemporane: „Părintele Stăniloae operează deschideri consistente în domeniul apologeticii, intuind necesitatea dezvoltării unei atitudini apologetice ancorate în identitatea specifică a Tradiţiei duhovniceşti şi eclesiale a Ortodoxiei. În această perspectivă, apologetica ortodoxă este chemată să depăşească înţelegerea restrictivă şi uneori unilaterală prin care apologetica era redusă la o prezentare şi contextualizare a argumentelor raţionale pentru dovedirea existenţei lui Dumnezeu“. 

 

Părintele prof. dr. Dumitru Megheşan de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Oradea a vorbit despre importanţa eshatologiei în opera părintelui Dumitru Stăniloae şi modul în care aceasta a fost receptată în teologia românească. Părintele profesor a remarcat faptul că „eshatologia nu rămâne doar o temă sau un capitol de la sfârşitul dogmaticii, fără a avea legătură cu celelalte teme, ci ea este readusă şi făcută prezentă în tot cuprinsul teologiei, deoarece teologia părintelui Stăniloae are o dimensiune profetic-eshatologică“. În ceea ce priveşte receptarea eshatologiei părintelui Dumitru Stăniloae de către teologii români şi străini, părintele profesor Dumitru Megheşan a subliniat falptul că „lumea, în concepţia părintelui Stăniloae, este văzută ca un dar al lui Dumnezeu, «spaţiu de eternizare a umanului» sau «atelier eshatologic» în care se realizează experierea anticipată a Împărăţiei lui Dumnezeu prezentă în creaţie, precum şi pregustarea bunătăţilor viitoare, ca arvună pentru cele ce vor urma“.

 

Cea de-a cincea prelegere a sesiunii a şasea a aparţinut părintelui prof. dr. Vasile Stanciu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Părintele profesor a prezentat referatul intitulat „Teologia muzicii bisericeşti în opera părintelui Dumitru Stăniloae“, evidenţiind felul în care părintele Stăniloae a receptat aceste realităţi din viaţa liturgică şi le-a transpus într-o cheie a teologiei. „Părintele Dumitru Stăniloae a scris despre muzica bisericească şi a arătat valoarea muzicii prin vocea umană ca dar al lui Dumnezeu. Vocea este instrumentul cu ajutorul căruia comunicăm idei şi sentimente, trăiri afective de profundă intensitate. De aceea, părintele Stăniloae spune: «Cântarea adresată lui Dumnezeu nu se dispensează de cuvinte, însă prin mlădierea lor afectivă, adică prin îmbrăcarea lor în sunete muzicale, descoperă şi trăiesc sensurile mai adânci şi mai iubitoare ale lucrării lui Dumnezeu». Părintele Stăniloae a arătat că muzica liturgică întăreşte comuniunea dintre noi, arătând prin aceasta forţa extraordinară pe care muzica în sine o poate conferi cuvintelor“. 

 

La final, pr. prof. Vadim Bogoslovski de la Academia Teologică din Sankt Petersburg a prezentat prelegerea intitulată „Cuvânt despre afazie cu ocazia împlinirii a 110 ani de la naşterea părintelui Dumitru Stăniloae“. Acesta a făcut referire la actul rostirii prin care subiectivitatea umană încearcă să se manifeste. „Părintele Dumitru Stăniloae a găsit în şcolile teologice o teologie care se aşternea la picioarele discursului ştiinţific, în mod special al celui pozitivist. Trebuie să-i aducem omagiul nostru părintelui Dumitru Stăniloae, care a avut curajul să recunoască deficienţele discursului de atunci, legat de Dumnezeu şi care a făcut un drum lung în căutarea cuvintelor potrivite pentru a-L preaslăvi pe El“. 

 

Sesiunea a VII-a a fost moderată de pr. prof. dr. Ioan Tulcan, iar referenţiari au fost: prof. dr. Daniel Munteanu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii Valahia din Târgovişte - „Influenţa teologiei părintelui Dumitru Stăniloae asupra teologiei trinitare şi ecologice a lui Jürgen Moltmann“; pr. lect. dr. Sorin Şelaru de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti - „Contribuţia părintelui Stăniloae la dialogul oficial dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Romano-Catolică“; pr. prof. univ. dr. Constantin Pătuleanu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti - „Contribuţia părintelui Stăniloae la dialogul oficial dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania“; pr. prof. dr. Aurel Pavel de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna“ din Sibiu - „Părintele Stăniloae - principii teologice şi misionare pentru dialogul intercreştin“. În cadrul acestei sesiuni a fost prezentată de către pr. prof. dr. Viorel Ioniţă comunicarea profesorului em. dr. Jürgen Moltmann - „Părintele Dumitru Stăniloae în context ecumenic“.

 

Ultima sesiune, cea de-a VIII-a, a fost moderată de pr. prof. dr. Ştefan Buchiu, iar referenţiari au fost:  prof. dr. Cristinel Ioja de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad - „Părintele Stăniloae, creaţie şi restaurare în teologia ortodoxă. Receptarea gândirii sale în areopagul culturii române contemporane“; pr. conf. dr. Gheorghe Zamfir de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova - „Eclesiologia părintelui Dumitru Stăniloae şi receptarea ei în teologia academică“, şi pr. conf. univ. dr. Nicolae Moşoiu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna“ din Sibiu - „Forma Bisericii, perspectiva mistică a părintelui Stăniloae asupra eclesiologiei şi importanţa receptării acesteia în contextul actual“. (Ioan Buşagă, Ştefan Sfarghie)