Revenirea greco-catolicilor la Ortodoxie în 1948

Este unul dintre subiectele controversate ale istoriei româneşti recente, dar şi poate cel mai puţin cunoscut în arhivele comunismului. Revenirea turmei plecate la 1700 era un deziderat al ierarhiei ortodoxe ardelene încă înainte de Războiul de reîntregire. De asemenea, în perioada interbelică au fost multe voci care au cerut revenirea greco-catolicilor la Ortodoxie. Dar greco-catolicii erau poate prea prinşi în tiparul dogmatic latin, situaţie care nu le permitea să se gândească la o revenire în Biserica Ortodoxă. Dar a fost anul 1948, cu împrejurările politice cunoscute, care au determinat îndeplinirea acestui deziderat bisericesc. Dincolo de orice subiectivism şi cercetând documentele din arhive putem spune că 1948 a fost imitare a momentului de la 1700.

Factorul determinant şi motivaţiile au fost tot cele politice. La 1700, un imperiu venit în Transilvania a impus românilor despărţirea de Ortodoxie şi alipirea la Roma. La 1948, un regim politic impus de la Moscova i-a readus pe românii catolici în Biserica ce le era mamă. În ambele cazuri, factorul politic a recurs la forţă atunci când a considerat necesar.