Rezistența la schimbare. E-Health reprezintă o barieră pentru medici sau pentru pacienți?

Transformarea digitală a sistemelor de sănătate prin implementarea soluțiilor de e-Health (dosarul electronic al pacientului, telemedicina, monitorizarea la distanță, inteligența artificială, aplicațiile mobile și dispozitive inteligente) reprezintă una dintre cele mai importante schimbări din medicina ultimelor decenii. Cu toate acestea, adoptarea acestor tehnologii nu este uniformă. Numeroase studii sugerează că rezistența la schimbare este, în mod surprinzător, în mai multe situații, mai mare în rândul profesio­niștilor din sănătate decât în rândul pacienților. Principala explicație este faptul că medicii sunt cei care trebuie să își modifice fluxurile de lucru, să învețe sisteme noi și să își asume responsabilitatea utilizării unor tehnologii care pot influența actul medical.

De exemplu, digitalizarea este asociată cu o creștere a sarcinii administrative, timp suplimentar petrecut în fața calculatorului și riscul apariției unor erori generate de sistemele informatice. În plus, există preocupări legate de securitatea datelor, aspectele medico-legale, costurile implementării și impactul asupra relației medic-pacient. Medicii cu experiență îndelungată pot percepe uneori tehnologia ca pe o amenințare la adresa modelelor tradiționale de practică medicală.

În contrast, pacienții tind să privească e-Health prin prisma beneficiilor directe: acces mai rapid la servicii medicale, reducerea deplasărilor, monitorizare continuă și comunicare facilă cu echipa medicală. Generațiile tinere și persoanele familiarizate cu tehnologia adoptă adesea cu ușurință consultațiile online, aplicațiile de sănătate sau dispozitivele wearable. Chiar și în rândul pacienților vârstnici, acceptarea crește atunci când soluțiile digitale demonstrează beneficii concrete asupra stării de sănătate. Totuși, rezis­tența pacienților nu trebuie subestimată. Există bariere importante legate de alfabetizarea digitală, accesul la internet, teama privind confidențialitatea datelor și preferința pentru contactul direct cu medicul. Aceste dificultăți sunt mai frecvente la persoanele în vârstă, în mediul rural sau în grupurile socioeconomice vulnerabile.

În multe proiecte de telemedicină și monitorizare la distanță, nivelul de satisfacție al pacienților este ridicat, în timp ce medicii raportează frecvent probleme de integrare în practica curentă, lipsa timpului, insuficienta pregătire digitală și absența unor mecanisme adecvate de remunerare.

Pentru ca transformarea digitală să fie un succes, este esențială implicarea medicilor încă din faza de proiectare a so­lu­țiilor digitale, dezvoltarea competențelor de sănătate digitală și demonstrarea clară a beneficiilor clinice și organizaționale ale tehnologiilor e-Health. Viitorul medicinei digitale nu va depinde atât de performanța tehnologiei, cât de capacitatea sistemului de sănătate de a gestiona schimbarea culturală pe care aceasta o presupune.

(Material realizat de Centrul de Inovație și e-Health din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București)