Rubrica pentru părinţi: De ce se simt copiii singuri

Singurătatea este o stare de spirit caracterizată prin neînţelegere din partea celorlaţi, excludere din rândul prietenilor, lipsa suportului familiar. Ca părinţi trebuie să acordăm o atenţie deosebită comunicării cu copiii noştri, deoarece ei pot avea momente în care se simt singuri, pentru că nu au prieteni, pentru că nimeni nu se joacă cu ei, pentru că nu au cui să împărtăşească temerile lor. Un copil se poate simţi singur şi atunci când au loc schimbări majore în viaţa sa: conflicte acasă, pierderea unui prieten, a unui obiect sau a unor jucării, a animalului preferat, divorţul părinţilor, înscrierea la o altă şcoală, mutarea în alt oraş etc. Izolarea unui copil din cauza numărului mare de ore petrecute în faţa calculatorului sau a televizorului îi poate crea serioase probleme comportamentale mai târziu.

Prin implicarea activă în viaţa celor mici, putem descoperi motivele pentru care copiii noştri se simt lipsiţi de protecţie. Pentru un copil, a fi singur înseamnă a fi abandonat şi, ca orice fiinţă abandonată, el se revoltă împotriva acestei situaţii şi încearcă să îşi creeze noi forme de comunicare: un univers propriu, uneori prieteni imaginari care să-i suplinească singurătatea. Astfel, el se izolează de ceilalţi din jur, se simte exclus, timid, anxios, nu are încredere în el. Pentru că un copil singur nu ştie cum să relaţioneze cu cei din jur, cum să se integreze într-un cerc de prieteni, el poate deveni mai târziu un adult incapabil să se integreze în societate. Părinţii trebuie să fim atenţi la eventualele semne de însingurare ale copilului. De obicei, atunci când sunt trişti, copiii refuză mâncarea, devin apatici, nu vor să mai vorbească, nu mai găsesc nici o bucurie în activităţile care le făceau plăcere înainte: răsfoitul unei reviste, o carte de poveşti sau de colorat. Atunci când părinţii comunică foarte bine cu copilul încă de când acesta este foarte mic, dezvoltându-şi astfel o relaţie armonioasă, încrezătoare, copilul va găsi întotdeauna în prezenţa părinţilor lui un suport emoţional stabil. În schimb, dacă părinţii neglijează acest aspect al interrelaţionării cu cel mic, pe măsură ce va creşte, copilul va fi tot mai înstrăinat de propria familie.