„Rugăciunea pentru bolnavi este cea dintâi binefacere”

Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie - 05 Iulie 2020

În Duminica a 4-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală. Preafericirea Sa a subliniat că pasajul evanghelic citit în cadrul Sfintei Liturghii, în care este relatată minunea săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos, a vindecării slugii sutaşului (Matei 8, 5-13), ne arată în esenţă faptul că iubirea milostivă şi vindecătoare a lui Hristos trezeşte în păgâni credinţă puternică.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a enumerat trei învăţături duhovniceşti principale ce se desprind din Evanghelia vindecării slugii sutaşului. „În primul rând, văzând bunătatea sufletului unui sutaş roman, smerenia lui adâncă şi credinţa lui puternică, Mântuitorul Iisus Hristos, prin cuvânt doar, pronunţat de la distanţă, îl vindecă pe servitorul acestuia, care era grav bolnav. În al doilea rând, vedem că fiecare persoană umană, fiecare om creat după chipul lui Dumnezeu are o valoare unică şi infinită, indiferent de rang şi de poziţie în societate, indiferent dacă este stăpân sau slugă. În al treilea rând, Evanghelia ne arată că rugăciunea pentru cei bolnavi şi grija faţă de ei arată iubire milostivă, smerită şi vindecătoare. Această rugăciune şi această acţiune pentru cei bolnavi ne descoperă, de fapt, iubirea milostivă a lui Hristos, lucrătoare în lume”, a reliefat Părintele Patriarh Daniel.

Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că Evanghelia Duminicii a 4-a după Rusalii are un profund aspect misionar şi unul filantropic sau caritabil. „Ea prevesteşte venirea la Iisus a păgâni­lor, a multor popoare păgâne care vor crede în Iisus şi vor deveni popoare creştine. Mântuitorul Iisus Hristos descoperă credinţă puternică acolo unde ucenicii nu se aşteptau, şi anume nu la un evreu, ci la un centurion, un sutaş roman, care avea în subordinea lui 100 de soldaţi şi făcea parte din trupele de ocupaţie a Ţării Sfinte. Acest sutaş era de fapt un politeist, un om care credea în mai mulţi zei. Însă a văzut că, de fapt, credinţa lui în zeii păgâni nu i-a folosit la nimic şi, auzind că Iisus din Nazaret a vindecat o mulţime de bolnavi, el a venit la Iisus şi I-a cerut să-i vindece pe servitorul său, care era paralizat în pat”. Preafericirea Sa a vorbit apoi de puterea cuvântului Mântuitorului Hristos, care era unul vindecător. „Sutaşul avea doar un cuvânt mobilizator, care îi punea în mişcare pe soldaţii din subordinea sa. Însă centurionul roman a înţeles că Iisus are cuvânt vindecător. El schimbă starea vieţii omului. Iisus are cuvânt care vindecă pe cei bolnavi, îi ridică pe cei căzuţi, dăruieşte sănătate celor care au pierdut-o şi dăruieşte viaţă celor care nu o mai au. Prin aceasta se vede că sutaşul sau centurionul roman a părăsit credinţa păgână politeistă şi a recunoscut şi a crezut că în Iisus din Nazaret lucrează Dumnezeu, Care dăruieşte sănătate, Care vindecă şi schimbă starea vieţii oamenilor”, a spus Patriarhul României.

În continuare, Preafericirea Sa a subliniat că Mântuitorul Iisus Hristos descoperă, pe lângă bunătatea centurionului roman, şi smerenia lui adâncă, dar şi prudenţa sa. „De ce sutaşul a zis: «Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea» (Matei 8, 8)? A zis aceasta pentru că, în primul rând, el ştia că Iisus este puternic şi nu voia să-L mai obosească, să vină până la casa sa. În al doilea rând, a zis aceasta pentru că ştia că dacă Iisus intră în casa unui păgân, a unui roman politeist, va suporta criticile cona­ţionalilor săi. Atunci, el din smerenie şi prudenţă i-a spus: «ci zi numai cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea». Pe lângă smerenia acestui sutaş, aici vedem şi înţelepciunea sa, iar credinţa lui că Iisus poate vindeca de la distanţă pe servitorul său arată că el recunoştea puterea dumnezeiască a lui Hristos. De aceea Iisus a zis: «Adevărat grăiesc vouă: La nimeni în Israel n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Împărăţia cerurilor» (Matei 8, 10-11)”, a precizat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Întâistătătorul Bisericii noastre a reliefat că smerenia sutaşului unită cu bunătatea sufletului l-a făcut pe Iisus să-i vindece doar prin cuvânt sluga bolnavă. „Vedem că valoarea omului nu depinde de ranguri din societate, că este stăpân sau că este slugă, că este bogat sau sărac, că este om de vază sau un om neînsemnat în ochii societăţii. Fiecare om creat după chipul lui Dumnezeu are o valoare unică, irepetabilă şi infinită, pentru că este chemat la viaţă veşnică, în Împărăţia cerurilor. Sutaşul este un om care a simţit lucrarea lui Dumnezeu în Iisus Hristos şi de fapt Îl mărturiseşte ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu vindecător, dătător de sănătate şi viaţă. De aceea, ca răsplată a credinţei, smereniei şi bunătăţii lui, Iisus îi vindecă sluga bolnavă”.

La final, Preafericirea Sa a vorbit despre importanţa rugăciunii pentru semenii noştri bolnavi, precum şi despre importanţa ajutorării celor aflaţi în nevoi. „În general, noi avem tendinţa să ne rugăm lui Dumnezeu doar pentru noi înşine şi pentru cei apropiaţi. În schimb, centurionul ne arată că trebuie să ne rugăm mai ales pentru bolnavii care nu se mai pot deplasa, care nu mai pot exprima durerea lor. Acest centurion s-a făcut glasul suferinţei servitorului său, a arătat compasiune, adică împreună pătimire, a arătat iubire smerită şi milostivă şi el ne arată să arătăm şi noi iubire milostivă faţă de toţi cei bolnavi, dar mai întâi să ne rugăm Domnului Iisus să-i vindece. Rugăciunea pentru bolnavi este cea dintâi binefacere şi apoi ajutorarea lor spirituală (prin vizitarea lor) şi materială (prin ajutorarea cu bani pentru medicamente, cu hrană). Această grijă pentru cei bolnavi este practicată de Biserică de la începuturile ei în istorie.” Părintele Patriarh Daniel ne-a îndemnat să-i vizităm pe cei bolnavi, chiar dacă nu-i putem noi vindeca, deoarece „prezenţa noastră alături de ei le dă o încurajare. În general, oamenii bolnavi suferă de singurătate şi de faptul că nu se pot deplasa, şi atunci, singurătatea şi imobilitatea accentuează suferinţa bolii. Însă, vizitarea lor de către cei din comunitate îi încurajează şi le alină o parte din suferinţa bolii şi a singurătăţii”, a îndemnat Patriarhul României.