Rusaliile, ziua când începe istoria Bisericii

De Rusalii am sărbătorit Pogorârea Sfântului Duh peste Apostoli în chip de limbi de foc, care, plini de harul dumnezeiesc, L-au vestit pe Hristos celor prezenţi la sărbătoarea ­Cincizecimii, iar 3.000 de oameni s-au botezat şi, aşa, s-au pus bazele primei comunităţi creştine în Ierusalim, fiind punctul iniţial al istoriei Bisericii. La Cincizecime, Duhul Sfânt Se pogoară peste Sfinţii Apostoli şi, astfel, prin lucrarea Lui, aceştia constituie Biserica instituită de Mântuitorul nostru Iisus Hristos prin Jertfa Sa de pe Cruce.

Sfântul Duh Se pogoară la sărbătoarea iudaică a Cincizecimii, pentru că în această zi erau mii de evrei adunaţi la Ierusalim: „S-a petrecut într-o zi de sărbătoare, pentru a fi cât mai mulţi cei adunaţi şi ca prin ei vestea să se răspândească pretutindeni” (Sinaxar Lunea Rusaliilor). Pentru lumea iudaică, Cincizecimea amintea de Legea pe care au primit-o de la Dumnezeu, dar şi de suferinţele pe care le-au îndurat în anii petrecuţi în pustiu, înainte de a intra în pământul făgăduinţei. Pentru noi, creştinii, Cincizecimea „ne arată ieşirea din răutatea necredinţei şi intrarea în Biserică” (Sinaxar Duminica Rusaliilor). Este ziua când apare în istorie Biserica, pentru că în urma propovăduirii apostolice se naşte prima comunitate creştină din Ierusalim, după cum am arătat mai sus.

Despre acest moment de început pentru istoria Bisericii, părintele profesor Ioan Rămureanu, în lucrarea sa Istoria Bisericească Universală, scrie că la originea Bisericii „stă un fapt extraordinar: Pogorârea Sfântului Duh” peste Sfinţii Apostoli, care „le-a dăruit puteri şi haruri supranaturale pentru îndeplinirea misiunii lor dumnezeieşti în lume”. Părintele profesor arată că, „în urma acestui eveniment extraordinar, Sfântul Apostol Petru, plin de curaj şi îndrăzneală, a ţinut mulţimii de iudei şi de prozeliţi, adunaţi cu ocazia praznicului Cincizecimii la Ierusalim, o cuvântare înflăcărată”, prin care „le-a binevestit pe Iisus Nazarineanul”. Prin El „s-au împlinit profeţiile mesianice. Pe acesta, Dumnezeu L-a făcut «Domn şi Hristos» (Fapte 2, 36). Iar ei, auzind acestea, «pătrunşi la inimă», s-au pocăit de păcatele lor şi au primit botezul în ziua aceea «ca la trei mii de suflete» (Fapte 2, 37 şi 4, 31). Astfel a luat fiinţă, la Ierusalim, prima comunitate creştină constituită din iudei şi prozeliţi din Palestina şi din împrăştiere. Iar ei «stăruiau în învăţătura Apostolilor şi în comuniune, în frângerea pâinii şi în rugăciune» (Fapte 2, 42)”.

Biserica a fost, aşadar, întemeiată în chip spiritual de Hristos pe Cruce şi a apărut în istorie la Cincizecime sau Rusalii, când, prin Pogorârea Duhului Sfânt peste Apostoli, aceştia au întemeiat prima comunitate creştină la Ierusalim. Esenţa mesajului apostolic este că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Care S-a întrupat pentru mântuirea noastră, jertfindu-Se pe Cruce şi, înviind a treia zi, ne-a dăruit viaţă veşnică.

De atunci şi până astăzi, misiunea Bisericii în această lume a fost şi este mântuirea celor care Îl mărturisesc pe Iisus Hristos ca Domn şi Dumnezeu. Ea este una, pentru că Unul este Capul ei, Hristos Domnul. Este sfântă, pentru că Sfânt este Întemeietorul ei, Domnul nostru Iisus Hristos. Sobornicească, deoarece mesajul ei este pentru întreaga umanitate din toate timpurile şi din toate locurile. Pentru că, prin Biserica Sa, Hristos cheamă pe toţi oamenii la mântuire. Biserica este apostolică pentru că ea a fost întemeiată de Mântuitorul nostru Iisus Hristos pe temelia mărturiei apostolice: „Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a prorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos” (Efeseni 2, 20). Ea a fost răspândită în lume şi organizată de către Sfinţii Apostoli, care au vestit tuturor Evanghelia adusă neamului omenesc de Domnul nostru Iisus Hristos.

Sfinţii Apostoli ne-au transmis cuvintele şi faptele mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos şi ele au fost păstrate cu sfinţenie de Biserica Ortodoxă. Întreaga teologie patristică ortodoxă mărturisește adevărurile de credinţă fundamentate pe propovăduirea apostolică. De aici s-au alcătuit simbolurile de credinţă, care sintetizează adevărurile vestite lumii de Sfinţii Apostoli şi teologhisite de Părinţii Bisericii.

Pe mărturia Apostolilor s-au constituit primele comunităţi care au stat la baza creştinismului. Ei au împlinit cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos înainte de a Se Înălţa la cer, de a fi martorii Lui „în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului” (Faptele Apostolilor 1, 8). După Pogorârea Duhului Sfânt în Duminica Cincizecimii, Apostolii au vestit mai întâi Evanghelia în Ierusalim şi Ţara Sfântă, iar apoi în toată lumea cunoscută de atunci. Datorită lor, Biserica a transmis întregii lumi chemarea la mântuire adusă de Hristos Domnul Care S-a jertfit pentru izbăvirea neamului omenesc de păcatul protopărinţilor Adam şi Eva.

De atunci se desfăşoară istoria credinţei creştine, prin care înţelegem totalitatea adevărurilor revelate de Dumnezeu şi mărturisite de Biserică. Aici trebuie să precizăm că prin Biserică înţelegem Biserica Ortodoxă, care este păstrătoarea adevărurilor de credinţă revelate de Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie şi dogmatizate la cele șapte sinoade ecumenice. Biserica Ortodoxă, prin credinţa şi cultul ei, păstrează în conţinut aceeaşi credinţă şi acelaşi cult din primele secole creştine. Ea este Biserica lui Hristos care a păstrat credinţa nealterată în decursul veacurilor. De aceea a fi ortodox înseamnă să fii în comuniune cu credinţa Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi.

În încheiere, putem spune că Rusaliile reprezintă ziua în care începe istoria Bisericii, care este adunarea celor care s-au botezat şi cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul neamului omenesc. Ea are ca scop mântuirea credincioşilor. În cele două milenii de istorie creştină, milioane de oameni au mers pe calea mântuirii deschisă de propovăduirea apostolică de acum 2.000 de ani, în Ierusalim, în urma ­Pogorârii Sfântului Duh.