Civilizația noastră are la bază creștinismul

Creștinismul în urmă cu două milenii a transformat lumea, oferind societății umane un model axiologic ce dăinuie până astăzi. Pe valorile creștine s-a construit civilizația europeană, care în Evul Mediu a edificat mărețele catedrale gotice ce sunt repere ale artei și culturii europene, fiind principalele destinații turistice pentru milioane de oameni ce vizitează Europa.

Civilizația în care trăim astăzi este izvorâtă din Cuvântul Evangheliei Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, fiind împletită cu elemente ale culturii greco-romane sintetizate în spațiul imperiului condus de Roma în urmă cu două milenii. Această civilizație are la bază creștinismul. Forța ei stă în credința creștină a celor care îm­păr­tășesc aceste valori. De aceea, putem spune că Europa reprezintă o cultură și o civilizație fundamentate pe credința creștină.

Fundamentul civilizației creș­tine se definește pe sistemul de drepturi pe care Constantin cel Mare le-a oferit creștinismului și care stau la baza relației dintre Biserică și Stat în lumea creștină până astăzi. De aceea, putem afirma că el este împăratul simbol pentru creș­tinism. El este cel care a dat libertate creștinismului. În timpul domniei lui începe transformarea Imperiului Roman dintr-un stat păgân într-unul creștin.

Din timpul lui Constantin cel Mare, împăratul Imperiului Roman devine protectorul Bisericii, al dreptei credințe, conducător al unui stat unde creștinismul este principala religie. Cu el începe și istoria bizantină a imperialității romane, odată cu mutarea capitalei imperiale de la Roma la Constantinopol (Noua Romă), oraș construit de el pe locul vechii cetăți grecești de pe malul european al Bosforului, Byzantion, și inaugurat la 11 mai 330. Istoriografia modernă consideră această zi momentul când începe istoria Imperiului Bizantin. Existența milenară a acestui imperiu este o nouă fază a im­pe­rialității romane și o continuare a istoriei Imperiului Roman.

Pe parcursul istoriei acestui imperiu, locuitorii lui s-au numit romei, arătând conștiința descen­den­ței lor romane. Marele nostru istoric Nicolae Iorga face următoarea precizare despre Imperiul Bizantin: „Îm­pă­răția aceasta a fost a romeilor, care se consideră ca romani, nu ad­mi­țând cu supunere o îngenunchere a lor, ci reclamând cu mândrie apar­tenența față de Imperiul Roman”. Tot el clarifică și modul în care gândeau împărații din Constantinopol, arătând că ei „nu s-au considerat niciodată ca împărați ai unui teritoriu, ci ca împărați ai lumii întregi”.

Sfârșitul imperiului cu capitala la Constantinopol se întâmplă la 29 mai 1453. După un asediu îndelungat, Imperiul Otoman cucerea Constantinopolul - Noua Romă, orașul care s-a confundat vreme de peste un mileniu cu istoria imperia­lității romane din Răsărit. Astfel se încheia istoria imperiului pe care istoricii l-au numit Bizantin.

Această măreață civilizație nu a murit la 1453, ci a dăinuit în cul­tura și spiritualitatea popoarelor ortodoxe. Bizanțul a dăinuit în lumea ortodoxă: în voievodatele românești, în spațiul slav, dar și în cel elen, mai ales în mănăstirile de la Muntele Athos. Pentru noi, românii, Bizanțul este spațiul spiritual și cultural care a influențat cel mai mult civilizația noastră.

Epoca milenară bizantină a marcat civilizația universală mai ales prin sinteza culturală pe care o propune istoriei umanității. Astfel, spațiul Imperiului Bizantin a oferit posibilitatea unor ample sinteze între Apus și Răsărit, între Occident și Orient. Aceste sinteze au născut o civilizație unică din care izvorăște arta bizantină, unde se reflectă cel mai bine întâlnirea dintre Occident și Orient, în ceea ce putem numi sinteza bizantină.

Dacă ar fi să sintetizăm istoria milenară a împăraților din Constan­tinopol, putem afirma că civi­li­zația ctitorită de ei în Bizanț a in­fluențat în mod decisiv cultura și civilizația noastră europeană. Epoca milenară bizantină a marcat civi­lizația universală mai ales prin sinteza culturală pe care o propune istoriei uma­nității.

Civilizația creștină, plămădită în jurul Constantinopolului (Noua Romă) și definită în istorie ca bizantină, a reprezentat pentru spa­țiul românesc modelul de existență creștină în această lume. Întreg Evul Mediu românesc este profund marcat de cultura, credința și civilizația bizantină. Spațiul românesc din această perioadă nu poate fi văzut decât ca un teritoriu al continuității bizantine și al perpetuării valorilor acestei civilizații creștine.

Strămoșii noștri au găsit în civi­lizația bizantină continuitatea romană a înaintașilor lor și au identificat Constantinopolul cu Noua Romă, adică noul oraș emblematic la care să se raporteze după căderea Romei celei dintâi. Pentru ei, cetatea împăratului, Bizanțul, cu bisericile sale mărețe, era locul cel mai important din lumea creștină, din care făceau și ei parte.

Unitatea civilizației românești rezidă în credința majoritară ortodoxă (bizantină) a românilor. Această credință a adus un set de valori specifice Bizanțului în toate teritoriile locuite de români. Orto­doxia bizantină a reprezentat liantul între cele trei provincii româ­nești și fundamentul păstrării identității națio­nale. Mai ales în spațiile aflate sub ocupație străină, românii s-au identificat cu Ortodoxia și în baza civi­li­zației creștine bizantine și-au păstrat prin cre­dință limba și cultura.

Creștinismul în forma sa bizantină a făcut ca românii să rămână în credința în Hristos și să clădeas­că o cultură și o civilizație continuatoare a Bizanțului. Toate bisericile ctitorite de voievozii noștri legendari mărturisesc acest lucru și ne arată continuitatea creștinis­mului și mai ales a civilizației bizantine la noi, chiar și după căderea Bizanțului în anul 1453.

În concluzie, noi, românii, avem la baza civilizației noastre crești­nis­mul în forma sa bizantină sau, mai bine zis, cultura și civilizația creștină definite în Bizanț în mileniul impe­rialității creștine de aici. De aceea, trebuie să descoperim valorile creș­tine definite de cultura și civilizația bizantină, pentru a arăta tuturor că suntem parte a civilizației creștine europene.